‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Iata ca ma intorc la un subiect pe care l-am mai atins altadata! Tot astfel, v-am mai spus ca unul din cele doua’  lucruri despre care mi s-a zis’ ca trebuie sa le iau ca pe adevaruri absolute, atunci cand am intrat in politica, este acela ca niciodata nu’ trebuie sa intri in conflict cu presa. Si de atunci nu am fost de acord cu asta. Am crezut si cred ca presa are responsabilitatea celor pe care le scrie pentru ca are puterea de a influenta opinia publica. Asa ca, daca doreste sa fie respectata, sa nu se bazeze pe teroare,’ ci pe deontologie profesionala. Unii jurnalisti’ profita de posibilitatea exprimarii in paginile unui ziar sau la televizor pentru a denigra, fie din interes, atunci cand fac un serviciu platit la negru, fie din rea credinta, fie din lipsa de profesionalism. Manipularea a ajuns sa ia forme extrem de perfide. Va dau un exemplu de articol, care ma privea pe mine. Se intitula Autostrada Golden Blitz si avea alaturi fotografia mea. Daca citeai continutul sau, aflai despre contractele de asfaltari ale firmei care are si restaurantul pomenit, nimic ilegal, doar insinuari si sugestii. Despre mine, se vorbea intr-o singura propozitie: unul din patronii firmei de constructii a fost asociat in 1997′ intr-o alta societate, cu Dorin Cocos, sotul Elenei Udrea. Nimic neadevarat, dar care era treaba mea sau a sotului cu asfaltarile? De ce era folosita fotografia mea? Raspunsul este simplu: ca sa atraga cititorii si ca sa se intipareasca in mintea lor o legatura intre’ mine si afacerea respectiva, greu de contestat pana chiar si astazi. Sunt avocat si stiu ce greu este in acest caz sa demonstrezi prejudiciul de imagine creat, atat timp cat referirea la mine era corecta. Da, dar sugestia care se facea era o minciuna. Iar cei care scrisesera stiau foarte bine acest lucru. Cred ca ar trebui sa se creeze o practica judecatoreasca in astfel de’ cazuri, care sa’  duca la sanctionarea acestor modaliati sofisticate de atingere a imaginii cuiva. Capitalul unui politician este imaginea si de aceea cred ca nu trebuie acceptat ca cineva sa isi permita sa incerce sa il afecteze prin minciuna. Ca persoana publica, iti’ asumi ca tot ceea ce faci’  si este de interes pentru ceilalti, sa ajunga la cunostinta opiniei publice. Dar nu iti’ asumi ca cineva sa minta despre tine, sa te jigneasca ori sa iti incalce dreptul la imagine si la demnitate. Cred ca din acest punct de vedere, deja s-a mers prea departe.’ 

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Pornesc de la un comentariu pe care l-am citit pe blog. Cineva ma critica pentru “rautatea politica” pe care am aratat-o intr-o emisiune televizata, referitor la alegerile din PSD. Asa se face ca, gandindu-ma daca are dreptate sau nu, am inteles eu insami care este motivul real al atitudinii mele, destul de caustice altfel. Parcursul meu politic a inceput in 2004, in acelasi timp cu problemele interne ale social democratilor. Congresul din 2005 a insemnat la acea vreme schimbarea de care partidul avea mare nevoie. Ulterior domnul Geoana a dezamagit in rolul sau de reformator si s-a dovedit incapabil de a-si face o echipa noua, cu care sa preia si in fapt, nu doar formal, conducerea partidului. La alegerile pentru Consiliul National a fost evidenta puterea lui Ion Iliescu asupra PSD, reusind sa il aduca pe renegatul Adrian Nastase din nou in frunte. Acest lucru trebuia sa ma bucure, pentru ca eu nu cred ca domnul Nastase poate sa ajute in acest moment, ba dimpotriva. Si totusi am recunoscut o nemultumire in comentariile mele.’ Nemultumirea vine din chiar motivatia intrarii mele in politica. Sunt dintre aceia, multi, care au avut aceasta optiune’ satui de ceea ce vazusera si crezand ca pot schimba lucrurile. Asa am ales Alianta. Cred organic in nevoia si posibilitatea reformei clasei politice care se refera mai ales la PSD.’ Revenirea vechii echipe ma face sa ma treaca fiori. Nicio sansa de schimbare nu mai exista. Pe scena vedem aceiasi politicieni, simbolul unui regim care s-a perpetuat dupa 1989, pentru care democratia este inutila ba mai si incurca, invatati cu un sistem clientelar si abuziv fata de cetatean. In loc de asteptata reforma, ne intoarcem intr-un trecut pe care il doream definitiv disparut. Cu acest sentiment de revoltata dezamagire am facut acele comentarii si cred ca am avut’ dreptate.’ ’ ’ 

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Traiesc un moment de satisfactie, de bucurie imensa vazand efectul Kosovo asupra fiecaruia dintre noi. Se intampla un lucru pe care l-am asteptat de mult, pe care ni l-am dorit si a carui lipsa ne-a marcat istoria recenta. Romanii isi regasesc demnitatea. Au fost nenumarate momente in care singuri am deplans obedienta fata de o mare putere ori de alta, protestand fara sansa impotriva resemnarii care parea ca’  a cuprins iremediabil acest popor. Gandindu-ma la usurinta cu care ne-am insusit sensul proverbului “Capul plecat sabia nu-l taie”, am inteles ca nu este vorba despre ceva ce defineste spiritul acestui neam. Este nesansa de a nu fi avut conducatorii potriviti. Un popor caruia i-a fost strivita demnitatea, caruia i s-a inoculat permanent ideea ca este prea mic pentru avea propriul loc in randul popoarelor’ lumii, un stat care trebuia sa tina cont de interesele marilor puteri fara sa aiba pretentia de a-si defini un interes propriu national. Un gest de asumare nationala s-a produs in timpul Primaverii de la Praga, in 1968, dar apoi, umilintele la care am fost supusi in propria tara, ne-au facut sa uitam nevoia unor astfel de valori, ne-au redus la necesitati primare, care tin de supravietuire. Apoi a fost rabufnirea din timpul Revolutiei din 1989 repede subordonata planurilor celor care au pus la cale acele evenimente, iar noi am abandonat cu usurinta lipsei de exercitiu’  dreptul de a ne revendica demnitatea, pierzand din nou o uriasa ocazie de a redeveni’ verticali. Au trecut ani in care cei care ne-au condus au facut-o fie avand complexul relatiei personale cu Moscova fie complexul neputintei de a defini Romaniei statutul international corespunzator potentialului geopolitic si geostrategic pe care il are.’ 

‘ ’ ’ ’ ’ ’  In timpul campaniei pentru Presedintia Romaniei, Traian Basescu a vorbit despre dorinta de a reda demnitatea romanilor, de a le reda increderea in propria valoare, de a-i vedea mergand cu capul sus pe strada. Politica externa construita’ de actualul Presedinte este in sfarsit una coerenta si consecventa, care a transformat Romania intr-un partener credibil pentru aliatii nostri, care si-a stabilit coordonatele pornind de la interesul national. Astfel, s-a afirmat’ o axa a securitatii nationale care trece prin Bucuresti, Londra, Washington si in acelasi timp s-a declarat apartenenta Romaniei la valorile Uniunii Europene. Politica externa se defineste’ pornind de la realitati precum acelea ca suntem membrii NATO, UE, tara riverana Marii Negre,’ in vecinatatea Eurasiei. Toate atuurile sunt valorizate in incercarea de a face din Romania o voce ascultata in plan international. In ciuda unor’ critici nefondate care s-au auzit acasa, pana si Vladimir Putin a dat exemplul tarii’ noastre atunci cand a vorbit despre bunele relatii’ ale Rusiei cu alte state.

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Intr-un asemenea context, ne-am declarat impotriva independentei Provinciei Kosovo, inca de la inceput, consecvent si argumentat. Romanii sunt mandrii de faptul ca pozitia tarii noastre este una care urmareste interesul national si asta arata o politica externa demna. Sentimentul demnitatii, al patriotismului definit ca dragostea pentru neamul tau si tara ta renaste in fiecare dintre noi. Parca am inceput sa mergem cu capul sus pe strada. Se spune ca fiecare popor isi merita’ conducatorii. A venit timpul sa avem conducatorii pe care ii meritam.’ ’ ’ 

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Zilele trecute, o amica m-a intrebat putin incurcata daca am auzit de Miramar? Parca imi suna cunoscut, dar nu puteam spune exact ce imi sugera numele acesta: poate’ un personaj de telenovela? Am intrebat-o despre ce este vorba si mi-a relatat o intamplare pe cat de amuzanta pe atat de grava. Astfel, am aflat ca exista un complex comercial in Pantelimon care poarta acest nume si unde amica mea isi duce catelul la un cabinet veterinar. Saptamana trecuta, medicul de acolo, stiind ca aceasta ma cunoaste,’ a rugat-o sa ma intrebe daca accept sa ii prelungesc contractul de inchiriere a spatiului pe care il detine cabinetul deoarece, dupa cum stiu toti cei care functioneaza in Miramar, eu am cumparat Complexul si urmeaza sa il transform in cazino. Initial m-am amuzat, dar apoi mi-am dat seama cat de periculoase sunt astfel de zvonuri lansate strategic. Oamenii care se simt amenintati cu pierderea locului de munca sunt foarte suparati si pun problemele pe care le vor avea pe seama mea. Iar eu habar nu aveam si nu as fi aflat niciodata daca nu exista aceasta coincidenta. Inclin sa cred ca tipul acesta de minciuni sunt construite cu scopul precis de a manipula opinia publica, mai ales ca aud despre astfel de situatii aproape zilnic. Deja nu mai glumesc’  pe seama lor si ma gandesc cu’ ingrijorare cate altele se mai spun iar eu nici macar nu stiu, pentru a putea restabili adevarul.

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Iata o alta modalitate de a raspandi zvonuri pe care oamenii le transforma usor in certitudini pentru ca li se par credibile prin raportare la alte adevaruri pe care ei le stiu, dar’ nu ar putea sa spuna cu exactitate de unde le-au aflat. Si asa avem o intreaga constructie ridicata pe zvonistica.’ ’ ’ 

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Iata inca un aspect in care am reusit sa ne specializam in ultimul timp. Pentru ca un zvon, o barfa, o “informatie pe surse” asa cum se mai poate spune in limbajul comunicarii atunci cand vrei sa le dai acestora o nota de credibilitate, sa devina stire pasii sunt putini si se parcurg in cateva ore. Astfel, dimineata se lanseaza’ fie prin’ presa scrisa, fie prin ‘ Agentiile de stiri, pe la’ pranz este deja preluata de emisiunile cu specific initial sub beneficiul de inventar ca mai pe seara sa fie subiect de dezbatere generalizata. Cu totii, oameni de media, analisti, politicieni ne ingramadim sa comentam zvonul ca si cum ar fi cel mai real lucru si sfarsim prin a-l transforma intr-o certitudine. Aceasta certitudine va sta la baza a nenumarate constructii viitoare, pe care nimeni nu le va contesta ca fiind ridicate pe fundament fals, nedovedit. Un caz concret si recent’ pentru exemplificare ar fi cel al asazisului refuz al Presedintelui de a-l numi pe domnul Melescanu ministru al Justitiei. Desi nici pana acum nu’ exista o propunere oficiala a Primului Ministru catre Presedinte, referitoare la numirea de care am vorbit, la inceputul saptamanii acesteia toata lumea era agitata si comenta pe la colturi si pe la diverse emisiuni, refuzul lui Traian Basescu de a da curs acestei propuneri. Crezand ca mi-a scapat ceva, am verificat daca intr-adevar avusese loc o propunere si daca ea fusese refuzata. Bineinteles ca nu se intamplase nici una nici alta. Pana la urma’  a aparut un comunicat oficial al Purtatorului de Cuvant al Presedintiei, in care se lamureau lucrurile. Ieri m-a intrebat mama daca este adevarat ce Presedintele demisioneaza. De data asta zvonul fusese purtat initial de pasarici.

‘ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’  Desi abundenta acestor zvonuri face ca ele sa dispara la fel de repede precum au aparut, ele lasa totusi urme’ ’ in opinia publica. Reapar cand te astepti mai putin si deja cu statutul de informatii certe, fiind unele despre care s-a dezbatut.