Prima concluzie: este nevoie să facem ceva, să schimbăm ritmul, să revenim în ofensivă. Nici Guvernul Boc şi nici PDL nu au de ce să stea cu capul plecat. Am fost un Guvern responsabil, care a sacrificat voturile partidului, dar a luat măsurile fără de care România ar fi putut fi în situaţia Greciei astăzi… Am înţeles că acest curaj ne va costa din punct de vedere electoral, dar am ales să salvăm ţara, gândindu-ne că pentru partid ne va rămâne timp după ce vom trece de momentele economice dificile, atunci când efectele pozitive ale acţiunilor guvernamentale se vor vedea în buzunarele românilor.

Dar am scăpat din vedere un lucru simplu, bine ştiut altfel de politicieni: comunicarea! Când pui pe umerii oamenilor costurile mari ale măsurilor luate, trebuie să fii sigur că oamenii au înţeles justeţea acţiunilor tale, să le dai încrederea că ştii ce faci, că nu te joci cu viaţa lor. Noi, preocupaţi să salvăm ţara, am lăsat în urmă oamenii! Din păcate, ne-am dat seama de asta abia după ce nemulţumirile au fost strigate în stradă!

Acum, avem nevoie de mai mult decât să vorbim despre echilibrul în care se află economia României, despre credibilitatea în plan internaţional de care ne bucurăm, ceea ce face ca ţara noastră să se poată împrumuta oricând de pe pieţele externe şi cu dobânzi mici pe deasupra. Despre faptul că nu există pericolul să nu plătim pensiile şi salariile, ba, mai mult, sunt şanse (nu certitudini!) ca, în acest an, să creştem puţin veniturile, în funcţie de încasările pe care le vom avea la buget. Avem nevoie de mai mult decât să arătăm că există creştere economică ce plasează ţara noastră pe locul 1 în Uniunea Europeană în al treilea trimestru al anului trecut.

Acum trebuie acţiune! Toate aceste evoluţii pozitive ale economiei româneşti, toate aprecierile la nivel internaţional de care se bucură ţara noastră, rezultat al activităţii acestui Guvern, nu sunt suficiente astăzi.

Am spus de multe ori că este nevoie de recredibilizare la nivelul Guvernului. Acum este o certitudine şi, oricum, deja poate să pară prea puţin. Nu pentru că acest Guvern nu ar fi făcut ceea ce aveam nevoie să facă, nu pentru că miniştrii nu ar fi muncit pe brânci, ci pentru că avem cu toţii nevoie de un nou moment care să genereze speranţă. Optimismul românilor a făcut ca anul trecut consumul să crească, ceea ce a generat creştere economică. Spre exemplu, cea mai mare creştere, de 29%, au avut-o cheltuielile românilor pentru vacanţe!

Deci, avem nevoie de încredere, avem nevoie să fim convinşi că cei care ne guvernează ştiu exact încotro mergem. Iar aceştia, în mod evident pentru oricine, suntem noi, cei din coaliţia de guvernământ, cei care am demonstrat că avem soluţii reale, şi nu opoziţia infantilă, guralivă şi leneşă. O opoziţie care ar sacrifica într-o secundă ţara doar pentru a veni la putere. O opoziţie ai căror lideri nu demonstrează şi nu au demonstrat niciodată, mai ales când au fost miniştri, că sunt în stare să facă lucruri concrete pentru oameni. O opoziţie care fuge permanent de responsabilitate.

Ieri seară, lucrurile acestea s-au spus, într-un fel sau altul. Partidul şi Guvernul au stat umăr lângă umăr în lupta pentru stoparea crizei economice. Dar asta nu înseamnă că, politic, trebuie să piardă împreună. Guvernul şi guvernarea trebuie să fie mândria, argumentul principal electoral al PDL, nu o greutate care să atârne de picioarele lui. Guvernul trebuie să fie puternic, prin cei care îl compun, dar şi prin susţinerea din Parlament.

Pentru asta este nevoie de un drum nou, pe care să pornim în forţă, dar neapărat împreună!

Astfel, hotelurile şi pensiunile membre ale FPTR oferă adăpost, mese şi băuturi calde gratuite persoanelor care au rămas blocate din cauza viscolului, dar care se pot deplasa până la structurile de cazare pentru a obţine acest ajutor. Decizia a venit firesc, mai ales că ieri erau sute de oameni blocaţi pe şosele din cauza vremii potrivnice şi a condiţiilor de drum impracticabile.

Acest tip de mobilizare şi solidarizare a întregii industrii a turismului ne redă speranţa că ne îndreptăm în direcţia bună. Să vii în ajutorul celui aflat în dificultate generează cu siguranţă un important capital de imagine hotelierilor şi  proprietarilor de pensiuni. Dovedim că împreună putem să facem lucruri foarte bune.

Întreaga mobilizare a generat deja şi efecte: până la momentul în care scriu aceste rânduri, nu mai puţin de 44 de persoane au beneficiat de cazare şi mese calde gratuite. Asta în condiţiile în care numărul celor care au apelat linia verde, 0800.86.82.82, a fost de aproape 200 de persoane.

Printre cei ajutaţi de iniţiativa MDRT, se numără 30 de persoane care au primit găzduire într-o pensiune din Mărăcineni (judeţul Buzău), zonă puternic afectată de căderile de zăpadă şi viscol. De fapt, aproape întregul judeţ a fost blocat şi inaccesibil din cauza vremii. De asemenea, au mai fost pensiuni sau hoteluri din Focşani, Giurgiu, Slobozia, Urziceni şi Călăraşi.

Datorita demersului comun MDRT – FPTR poate am reuşit să salvăm vieţi. E un semnal foarte bun de solidaritate şi unitate într-un moment în care aceste trăiri păreau că ne lipsesc. Din punctul meu de vedere, angajaţii Direcţiei Control, Verificare şi Monitorizare Turistică din cadrul ministerului pe care-l conduc au făcut o treabă foarte bună. Ei au fost în alertă maximă şi au trecut cu bine acest test creat de condiţiile vitrege ale vremii.

De asemenea, vreau să le mulţumesc personal tuturor patronilor pensiunilor şi hotelurilor care i-au cazat pe cei blocaţi pe drumuri din cauza viscolelor. Au făcut un act generos, dând dovadă de solidaritate cu aproapele. În mod sigur, bunăvoiţa de care au dat dovadă nu va rămâne nerăsplătită. Personal, mă bucur şi de faptul că MDRT a reuşit să contribuie activ la salvarea de vieţi omeneşti, chiar dacă nu stă în sarcina ministerului intervenţia în teren în astfel de situaţii.

Linia verde turistică, 0800.86.82.82, va rămâne în continuare funcţională şi va oferi informaţii celor afectaţi de condiţiile de vreme, dar va funcţiona şi în scopul în care a fost înfiinţată: de a primi sugestii şi/sau reclamaţii de la turişti.

Mă bucur că solidaritatea s-a manifestat într-o situaţie atât de dificilă şi facem tot posibilul să trecem împreună peste un alt moment greu.

Anul care tocmai s-a încheiat a adus mai multe investiţii în infrastructura turistică decât cei 20 de ani dinainte cumulaţi. S-a investit în pârtii de schi, în telegondole, telescaune, s-a investit în infrastructura din Delta Dunării, s-au asfaltat drumuri de interes turistic, la mare s-au construit porturi şi miniporturi turistice, ba chiar şi un sat de distracţii, se refac staţiuni balneoclimaterice, existând programe-pilot pentru zone precum Borsec sau Băile Herculane, lăsate în paragină de guvernele precedente. Se amplasează indicatoare turistice. S-au încheiat lucrările la cea mai frumoasă şosea din România – TransAlpina – pe care vă îndemn să o şi vizitaţi anul acesta.

Este pentru prima dată când există o strategie coerentă de promovare turistică pentru România, imaginea noastră fiind în constantă creştere. Sunt oameni din afara ţării care fac campanii pro-Carpaţi, aşa cum este Alteţa Sa Regală Charles, Prinţul de Wales. În România vin oameni care fac documentare pentru televiziuni importante pentru turism, se scriu articole, multă lume este interesată de paradisul neatins de aici.

Eforturile noastre sunt recunoscute la nivel internaţional. 2011 a fost anul în care ţara noastră a obţinut postul de prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Mondiale a Turismului, cea mai importantă instituţie de acest tip din lume, parte componentă a ONU. De asemenea, brandul turistic al României a obţinut mai multe premii semnificative, printre care premiul cel mare la târgul de turism de la Munchen.  Mai mult, în ţara noastră, s-a desfăşurat Congresul Mondial al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism (FIJET). România a primit şi trei mere de aur (pommes d’or – un fel de Oscar al Turismului) din partea FIJET.

Delta Dunării a început să devină o zonă extrem de atractivă pentru turişti, numărul acestora crescând cu 45% în 2011 faţă de anul precedent. Se fac investiţii în zone turistice altele decât cele tradiţionale. Spre exemplu, în Valea Jiului există o strategie concentrată tocmai pe această direcţie, pe ideea că turismul este cea mai bună alternativă la exploatările miniere care nu mai sunt funcţionale. De altfel, deontologii de la Jurnalul Naţional au scris astăzi (puteţi citi aici) de investiţia în infrastructura turistică de la Straja. Dar nu au pomenit nimic despre faptul că MDRT este cel care a finanţat toate acele lucrări. Măcar să facă aşa de fiecare dată, dar să scrie de reuşitele turismului românesc.

Ca să nu creadă cineva că discutăm doar ipotetic, şi încasările din turism au crescut semnificativ, odată cu numărul de turişti. Ofer doar un exemplu: domeniul schiabil inaugurat pe 26 decembrie la Poiana Braşov. Numărul turiştilor care au folosit telescaunul în perioada 28 decembrie – 8 ianuarie se ridică la 163.000, de la începutul anului fiind 125.000. Încasările aferente se ridică la peste 1,6 milioane de lei. O sumă foarte bună pentru administraţia locală care gestionează domeniul schiabil. Sunt chiar cele mai bune încasări de după Revoluţie. Chiar dacă vacanţa de iarnă s-a sfârşit repede în 2012, mulţi începând munca încă de pe 3 ianuarie, în primele 10 zile ale anului au fost mai mulţi turişti care au folosit transportul pe cablu decât în întreaga lună ianuarie a lui 2011. Ceea ce, trebuie recunoscut, e un progres notabil, în condiţiile în care Poiana Braşov este cea mai frecventată staţiune turistică montană din România.

Dacă la toate aceste argumente, adaug şi virulenţa din ce în ce mai mare a trustului de presă al lui Dan Voiculescu împotriva MDRT şi a mea personal, ajungem la concluzia că turismul româesc chiar este pe drumul cel bun.

Îndrăznesc să afirm că 2011 a reprezentat pentru turismul românesc anul ieşirii din criză, iar 2012 va fi cel mai bun an de după Revoluţie. Aceasta este promisiunea pe care le-o fac românilor şi o ţintă pe care mi-o asum pentru acest an.

Costurile pentru restaurarea Cazinoului sunt estimate înainte de licitaţie la aproape 40 de milioane de lei, iar lucrarea urmează să fie realizată în doi ani. Aşa cum s-a întâmplat însă în cazul domeniului schiabil din Poiana Braşov, mi-aş dori foarte mult ca această clădire simbol a Constanţei să fie redată în folosinţă încă din vara lui 2013, deci, înainte de termenul de finalizare.

Costurile de reabilitare sunt mari pentru că monumentul se află într-o stare deplorabilă, fiind un pericol pentru oamenii care trec pe acolo, şi pentru că intervenţia asupra unei clădiri de patrimoniu se face numai de către specialişti autorizaţi în astfel de lucrări după planuri avizate de Ministerul Culturii. Pentru situaţia Cazinoului, vina aparţine exclusiv Primăriei Constanţa, care a închiriat clădirea unor prieteni de-ai lui Radu Mazăre, afacerişti de carton care nu şi-au respectat partea lor de înţelegere privind administrarea clădirii.

Restaurarea Cazinoului este o nouă dovadă că MDRT face de cele mai multe ori şi munca administraţiei locale, acolo unde decidenţii politici de la nivelul primăriei sunt indolenţi sau rău-intenţionaţi. Pentru edilul Constanţei este mai important să îşi petreacă timpul în Brazilia decât să încerce să fie un bun primar, măcar atunci când vine vorba de averea oraşului pe care îl conduce, ba chiar averea acestei ţări. Mai mult, în loc să vrea să îl vândă la preţ de nimic, în contul unei datorii la o firmă obscură a unor amici personali, mai bine ar fi accesat fonduri europene pe care le avea la dispoziţie pentru a-l restaura.

La fel ca şi în cazul reabilitării Borsecului sau a Băilor Herculane, lucrările de la Cazino nu sunt opţionale – în cazul în care nu se intervine, acea clădire ar putea să dispară pentru totdeauna nu numai din circuitul turistic românesc, ci şi de pe lista monumentelor istorice de valoare universală pe care le deţine România. Şi ar fi foarte mare păcat, având în vedere gloria din perioada interbelică, atunci când marii bogaţi ai Europei se îngrămădeau să vină la Constanţa, iar Cazinoul era principalul punct de atracţie.

Aş vrea să punctez faptul că, după restaurare, Cazinoul nu va rămâne în patrimoniul statului. Clădirea va fi redată în administrare primăriei, cu condiţia să aibă destinaţie publică. Sper că, la acel moment, Constanţa va avea primar un bun gospodar, căruia să îi pese mai mult de oraş decât de plajele din Brazilia.

Dovadă a progreselor înregistrate este şi gradul de ocupare din perioada sărbătorilor, care a ajuns chiar la 95% de Revelion. Iar asta în condiţiile în care preţurile de cazare sunt încă destul de piperate. Numai pe Valea Prahovei, Inspectoratul General de Poliţie a anunţat un trafic de 90.000 de maşini în sensul de mers către Braşov.

Aici apare o problemă – numărul locurilor de cazare declarate este de doar 32.424. Dacă ne gândim că în fiecare maşină erau în medie 3 persoane care mergeau să petreacă sărbătorile în Braşov şi Prahova, atunci avem o imagine a nivelului de evaziune fiscală practicată. Ceea ce este o problemă mare pentru bugetul de stat.

Ministerul pe care-l conduc îşi propune să crească turismul românesc şi face asta aflându-se în permanenţă sub asediul mediatic al tuturor celor rău intenţionaţi. Dacă luăm în considerare cifrele oficiale (cele declarate), turismul pare să se mişte mai încet decât o face în realitate. Progresul real este cu mult mai mare, iar profiturile investitorilor, de multe ori sunt semnificative. Din păcate există un sabotaj din partea celor care deţin unităţi de cazare pe care nu le înscriu în sistem.

Turismul românesc nu va progresa cu adevărat decât în momentul în care toate părţile implicate (minister, investitori, turişti) vor conlucra. Cu o evaziune de o asemenea amploare, de multe ori e greu să justifici investiţiile făcute. Mai mult, având în vedere că bugetul MDRT este limitat şi trebuie prioritizate lucrările de investiţii, corect se pune întrebarea dacă merită să aloci bani către proiectele de infrastructură turistică.

Există însă şi situaţii pozitive. În acest sens, aş vrea să dau ca exemplu de succes staţiunea Straja. Acolo, în urmă cu un an, la prima mea vizită, privaţii, cei care şi-au construit pensiuni sau minihoteluri, m-au rugat să investesc în extinderea si modernizarea domeniului schiabil. Le-am spus că nu pot să dau bani într-o staţiune în care nu există locuri de cazare, conform celor declarate la minister. Au înţeles ce au de făcut şi au declarat peste 1.113 de locuri de cazare reale (ieşind din economia neagră), ajungând la finalul lui 2011 la 1.313, iar noi ne-am ţinut de cuvânt şi am demarat investiţiile. Acum se exinde domeniul schiabil, se construiesc pârtii noi, apar instalaţii de zăpadă artificială şi chiar un lac de acumulare pentru tunurile de zăpadă. Zilele trecute, am văzut la ştiri câteva reportaje cu faptul că Straja a fost o staţiune plină de sărbători. Turiştii erau mulţumiţi de condiţiile de acolo, iar patronii de pensiuni şi hoteluri erau şi ei satisfăcuţi de numărul mare de clienţi. Astfel, Straja a devenit un exemplu de parteneriat între minister şi privaţi.

Dacă toţi posesorii de pensiuni şi hoteluri ar lucra fiscalizat, cu siguranţă şi investiţiile MDRT ar putea fi mai mari. Noi facem tot posibilul să-i stimulăm (avem TVA de 9% la serviciile turistice, iar taxa hotelieră a fost scăzută în acest an la 1% din valoarea tarifului de cazare), dar trebuie să înţeleagă că bunul mers al lucrurilor ţine şi de comportamentul lor. Pentru ca turismul să funcţioneze, ca orice altă ramură economică de altfel, evaziunea trebuie eradicată.

Mai mult, perspectivele economice ale anului 2012 sunt mai bune decât ceea ce s-a întâmplat în 2011. Iar asta nu e deloc puţin lucru, având în vedere că anul trecut am avut creștere economică de 1,5%, am avut cea mai mică inflaţie de după 1989 (de altfel, a fost pentru prima dată când BNR şi-a atins ţinta de inflaţie), iar deficitul bugetar a fost sub 4,4% (unul dintre cele mai mici din Uniunea Europeană). În condiţiile acestea, un progres în 2012 va fi un lucru cu adevărat remarcabil şi, fără îndoială, confirmarea muncii actualului Executiv.

2012 este un an în care trebuie să privim optimişti către viitor, fără însă să renunţăm la prudenţă. România are toate pârghiile necesare pentru a rezista unui al doilea val al crizei economice – aşa cum spunea şi Preşedintele, „nu suntem neputincioşi”. Ca şi guvernanţi, ca şi oameni politici până la urmă, ne-am fi dorit însă mai mult de la 2012. Sincer, în 2010, atunci când a trebuit să luăm măsurile de reechilibrare bugetară, strategia a fost simplă: revenirea la o creştere economică oricât de mică în 2011 şi un avans semnificativ pentru 2012. Anul trecut, în vară, ne gândeam că 2012 va aduce un avans de minimum 4%. Din păcate însă, ceea ce se întâmplă cu Euro, ne face să ne gândim la un progres mai mic.

Ca tuturor politicienilor, şi nouă, celor din actualul Guvern, ne-ar plăcea să mărim pensii şi salarii. Preferăm însă să fim responsabili şi să nu cădem în plasa populismului, să nu periclităm echilibrul economic pentru care am muncit atât şi pentru care românii au făcut atâtea sacrificii. Mesajul nostru nu se va schimba: salariile vor creşte puţin, pensiile vor fi indexate, cu condiţia ca evoluţiile economiei să fie bune. Având în vedere ce se întâmplă însă în Europa de Vest, e nevoie de această condiţionalitate. Trebuie înţeles că, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România ca membră cu drepturi depline, trebuie să-şi asume şi beneficiile rezultate de aici, dar şi minusurile. Iar criza datoriilor suverane, chiar dacă noi nu suntem parte a ei, reprezintă un element care va afecta negativ şi economia naţională. Acesta este motivul pentru care spun că 2012 nu va aduce şi sfârşitul crizei economice internaţionale, cu efecte importante asupra economiei româneşti.

Două lucruri garantează însă progresul economiei naţionale anul acesta. Pe de o parte, absorbţia fondurilor europene. Spre exemplu, MDRT va finaliza contractările, ba chiar va primi sume suplimentare de la programele neaccesate. De altfel, sumele alocate cofinanţării au crescut cu 50% în 2012 faţă de anul trecut, de la 8 miliarde la 12 miliarde de lei. Pe de altă parte, investiţiile cu bani de la bugetul de stat, România având cel mai mare procent din PIB şi din buget alocat unor asemenea cheltuieli din întreaga Uniune Europeană. În cifre reale, cheltuielile bugetare pentru investiţii vor creşte în 2012 cu 2,4 miliarde de lei, de la 35,4 miliarde de lei la 37,8 miliarde de lei, urmând să ajungă la 6,5% din PIB faţă de 6,45% din PIB în 2011.

Mesajul meu către români în 2012 este următorul: fiţi optimişti în ceea ce priveşte noul an şi încrezători că România este pe drumul unei creşteri economice sustenabile, care va genera mai multă bunăstare pentru fiecare dintre dumneavoastră.

A trecut însă… și Revelionul, și anul 2011! Pornim de la capăt cu munca, grijile, stresul, problemele care nu suferă amânare, dar şi cu bucuriile, satisfacţiile, realizările şi momentele minunate în care vom fi lângă cei dragi. Important este să trecem prin toate împreună. Pentru că acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit tuturor: indiferent cât de greu ne-ar fi fiecăruia în parte, împreună ne va fi mai uşor şi vom trece peste orice pare atât de dificil acum pe cont propriu.

Sunt convinsă că 2012 va fi un an al confirmărilor. Anul acesta, se va confirma faptul că am adoptat măsurile economice şi fiscale corecte, precum şi reformele necesare în sectoarele cheie ale economiei sau în domeniul social. România are aprecierea unanimă a instituţiilor financiare internaţionale şi a celorlalte guverne europene.

Câştigul cel mare din 2011 este că toate aceste masuri vor face mai uşoară situaţia noastră în noul an, în care, din păcate, nu vom avea parte de sfârşitul crizei economice. Guvernul va putea însă asigura plata pensiilor şi a salariilor, România va rămâne atractivă pentru investitorii străini, vom continua pe drumul creşterii economice, vom absorbi mult mai eficient fondurile europene şi vom rămâne un exemplu de curaj şi responsabilitate în rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm.

În 2012, se va confirma şi faptul că solidaritatea este cheia unei parcurgeri rapide şi sigure a crizei. Vom vedea şi că oamenii aleg soluţii reale şi nu demagogii imorale.

Personal, eu am planul făcut pentru 2012. Sunt multe proiecte, acţiuni şi evenimente pe care vreau să le realizez în acest an. Dar despre toate, într-o postare viitoare.

Să aveţi cu toţii un an bun şi plin de împliniri. La mulţi ani tuturor!

PS. Adaug și câteva poze, cu mențiunea că nu sunt de o calitate foarte bună, fiind făcute cu telefonul. Voi mai adăuga în momentul în care le transfer de pe cardul aparatului foto.

inceput-2012-v1

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 4

2012 să le aducă sănătate şi toate împlinirile pe care le așteaptă. Să fie curajoşi şi încrezători în şansele lor și ale noastre, ale tuturor.

Le doresc românilor să-şi redescopere unitatea și dragostea de patrie. Împreună putem trece peste orice dificultate, împreună putem avea România pe care ne-o dorim.

2012 să le aducă tuturor gânduri bune şi dorinţa de a face mai mult bine celor din jur, iubire, speranţă şi încredere în viitor.

La mulţi ani!

Sperăm ca iubitorii de sporturi de iarnă să aleagă aceste pârtii pe viitor, în schimbul celor din Austria, de exemplu. În același timp, pârtiile vor fi folosite ân timpul Festivalului Olimpic al Tineretului European, competiție pe care România o va organiza în 2013.

Prin investiția din Poiană, am demonstrat că suntem în stare să avem infrastructură de sporturi de iarnă la cele mai moderne standarde. Mai mult, prin simplul fapt că lucrarea a fost dusă la bun sfârșit în doar 8 luni, deși timpul preconizat era de 2 ani, am arătat că investiţiile în România se pot încheia şi înainte de termenul limită, cu aceleaşi costuri asumate şi cu o calitate de execuţie foarte bună. Administraţia locală şi constructorii şi-au făcut foarte bine treaba şi merită felicitaţi.

Cu această ocazie, am mai demonstrat că putem pune România pe harta țărilor capabile să organizeze o competiție sportivă internațională. FOTE 2013 va avea cu siguranţă un impact mediatic internaţional semnificativ şi va fi un catalizator în atragerea turiştilor străini.

Ca România să fie o ţară cu adevărat europeană, cu o infrastructură comparabilă cu ceea ce vedem în Vest, ne trebuie doar mai mult patriotism şi mai multă determinare!

Gândurile bune şi încrederea în viitor să-i însoţească oriunde s-ar afla.

Sărbători fericite!

Avantajul major al acestui sistem vine din faptul că statul pune la dispoziţie terenul, iar privatul va veni cu banii pentru construirea locuinţelor, urmând ca investiţia lor să se amortizeze din chirii. Poate să se meargă şi pe varianta concesionării terenului pe o perioadă determinată sau pe finalizarea unor proiecte deja începute.

E un sistem avantajos pentru toate cele trei părţi. Tinerii vor putea obţine locuinţe cu chirii scăzute, privaţii fac o investiţie sigură, iar statul îşi îndeplineşte rolul social, dar stimulează şi economia. Să nu uităm că domeniul construcţiilor este cel care a oferit plusul din trimestrul trei, pentru cea mai mare creştere economică din 2008 şi până acum.

Mă aştept la o creştere exponenţială a numărului de locuinţe construite spre închiriere în urma deciziei luate astăzi de către Executiv. Mulţi dezvoltatori imobiliari doresc să investească într-un asemenea program şi eu cred că el poate să aibă efecte cuantificabile (blocuri finalizate) încă din 2012.

În locuinţele nou construite vor locui exclusiv tinerii care au nevoie. Repartiţia locuinţelor se va face la nivel local, contractele de închiriere urmând a fi încheiate de către ANL. În felul acesta, realizăm o apropiere a Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe de administraţia locală. În repetate rânduri mi-am exprimat dezideratul ca o bună parte din atribuţiile ANL-ului să fie descentralizate şi lăsate în zona administraţiilor locale. Or, decizia de astăzi este un prim pas în acest sens.

Ca şi concluzie: din 2012, numărul locuinţelor pentru tineri construite în asociere între stat şi privat va începe să acopere cererea mare existentă acum. PPP-urile reprezintă un mare pas înainte.

După cum veţi putea constata folosind aplicaţia, e extrem de simplu să faceţi un gest frumos. Totodată, putem să contribuim împreună la promovarea unor locuri superbe unde Crăciunul şi Anul Nou pot fi momente cu totul şi cu totul speciale. Sper să vă placă ideea şi, de asemenea, dacă aveţi fotografii cu locuri care merită să se transforme în felicitări virtuale le aştept cu drag!

Vă mulţumesc dacă vă veţi alătura acestui proiect simplu dar, cred eu, frumos. Puteţi accesa aplicaţia, chiar acum, aici.

Cred că orice copil trebuie să se bucure în egală măsură de venirea lui Moş Crăciun, indiferent ce soartă i-a fost hărăzită. Până la urmă, pentru ei există Moşul şi datorită lor această perioadă a anului este atât de încărcată de magie şi de căldură. Acum, mai mult decât în orice altă perioadă a anului,trebuie să se simtă iubiţi şi îngrijiţi.

Când eram mică, poate că nu am avut mereu tot ce mi-am dorit, dar m-am simţit mereu protejată şi iubită. Ceea ce este cel mai important dintre toate lucrurile de pe pământ. Am avut o copilărie minunată.

Mi-aş dori ca toţi oamenii care au posibilităţi financiare să facă în aşa fel încât, măcar în pragul sărbătorilor de iarnă, să-şi întoarcă gândurile şi către copii, să le ofere un strop de atenţie şi un cadou care să-i facă fericiţi.

Mai jos, sunt câteva fotografii de la petrecerea din această seară pe care am organizat-o împreună cu soţul meu. M-am simţit extraordinar alături de nişte copii minunaţi, foarte plini de viaţă şi foarte curioşi, aşa cum trebuie să şi fie la vârsta lor. Sper că şi pentru ei a fost o seară veselă.

petrecere-craciun1

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 13

Toate aceste lucrări fac parte din Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Slatina şi se alătură altor 6 contracte semnate în trecut. Din acest punct de vedere, oraşul de pe malul Oltului reprezintă un exemplu pentru localităţi mult mai mari din ţară – primarul a arătat că se pot absorbi fondurile europene. Spre deosebire de alte oraşe, Slatina nu dispunea de fonduri importante pentru investiţii proprii şi a trebuit să se orienteze către banii comunitari. Nevoia l-a învăţat pe primar să atragă fonduri europene. Poate şi primarul Capitalei sau al Constanţei vor înţelege ceva din asta.

În urmă cu trei zile, am prezentat raportul anual pe Programul Operaţional Regional, în care anunţam contractarea a aproape 4, 6 miliarde de euro. Acum două zile anunţam deblocarea plăţilor pe Axa 2 a POR şi implicit trimiterea la decontat de facturi de 200 de milioane de euro. Ei bine, ieri, am anunţat la Slatina faptul că negocierile de principiu dintre Guvern şi Comisia Europeană s-au încheiat, urmând ca în 2012 să se reabiliteze, prin fonduri europene, apartamente în valoare de 360 de milioane de euro.

Dacă ne gândim la o cofinanţare de 50% din partea beneficiarilor, anul viitor ar putea fi reabilitate aproape 250.000 de apartamente în România. Ministerul pe care-l conduc nu a avut bani să finanţeze programul propriu de reabilitare, dar a găsit această soluţie, care, cred eu, este mult mai bună din toate punctele de vedere.

Iată încă un argument în sprijinul afirmaţiei că MDRT reuşeşte cel mai bine să absoarbă fondurilor europene.

Nu aş vrea să închei fără să punctez şi semnarea la Bucureşti, de către secretarul de stat Răzvan Murgeanu, a mai multor contracte pentru Municipiul Deva. Mai precis, 4 contracte tot prin Programul Operaţional Regional, valoarea totală fiind de 37 de milioane de lei. Nu cred să mai existe ministere capabile să semneze într-o zi contracte cu fonduri europene de aproape 15 milioane de euro.

Tot ceea ce s-a întâmplat în această săptămână e un semnal că România va reuşi în următorii ani să eficientizeze absorbţia banilor europeni şi că astfel vom putea finanţa o creştere economică sustenabilă. Poate că nu suntem în măsură să stimulăm economia prin deficite bugetare mari, dar acoperim acest lucru prin fonduri comunitare. E un mare pas înainte pe care îl vom face. E o promisiune pentru 2012.

Recunosc că m-a surprins numărul mare de studenţi care au participat la campanie, fiind, practic, o dovadă a faptului că generaţia care vine din urmă are suficiente resurse să producă în mod real schimbarea în bine a României. De altfel, le-am şi spus celor prezenţi că a face tot posibilul pentru a te dezvolta ca profesionist, să ai o educaţie bună reprezintă un gest de responsabilitate socială, dincolo de şansele crescute pe care le poţi avea în plan personal.

Tinerii studenţi care au considerat că e mai bun un abonament la bibliotecă în detrimentul unei petreceri, să spunem, mă conving de faptul că generaţia care ne va lua locul este mai bună decât actuala. Poate pentru că nu sunt marcaţi de perioada comunistă şi lunga tranziţie socialistă de apoi sau poate pentru că sunt mai încrezători în viitor.

Oricum, ceea ce pot spune cu siguranţă este faptul că mişcarea anti-tabloidizare şi anti-manelizare are soldaţi credincioşi şi numeroşi. Iar toţi cei prezenţi aseară la evenimentul PDL Bucureşti au dovedit din plin acest lucru.

Închei prin a-i felicita încă o dată pe cei de la Organizaţia de Tineret a PDL Bucureşti pentru iniţiativa constructivă pe care au derulat-o. Spre deosebire de alţi tineri intraţi în politică, mă bucură să ştiu că acţiunile pe care ei le întreprind au relevanţă socială. Sunt făcuţi cu siguranţă din altă stofă decât tineretul de la USL să spunem, şi asta pentru simplul fapt că nu apelează la metode facile, ci încearcă să-i atragă pe specialiştii în devenire. Eu cred că OT PDL Bucureşti va deveni în câţiva ani o pepinieră semnificativă de cadre pentru întreg partidul şi de mulţi dintre membrii săi de astăzi veţi auzi şi în viitor.

bcu1

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 7

S-au semnat în total 2.382 de contracte de finanţare, valoarea totală ajungând la aproape 4,6 miliarde de euro. Din suma totală de 3,7 miliarde de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională, au fost alocate fonduri nerambursabile de 2,9 miliarde de euro. Din numărul total al contractelor semnate, aproape 18% au fost deja finalizate. Noi am făcut plăţi de aproape 1 miliard de euro, în timp ce decontările de la Comisia Europeană au ajuns la 257 de milioane de euro, urmând ca şi restul să fie plătiţi în perioada următoare.

Cifrele seci arată faptul că MDRT şi-a făcut cel mai bine munca dintre toate ministerele care se ocupă de absorbţia fondurilor europene.

Gradul mare de contractare face să existe toate şansele ca până în 2015 (n+2) toţi banii europeni veniţi prin POR să poată fi absorbiţi. 2013 este data limită a contractării, iar 2015 este data finală până la care se poate face absorbţia efectivă.

Dincolo de asta, lucrurile sunt şi mai clare – ministerul pe care-l conduc este unul dintre principalele generatoare de locuri de muncă, iar programele derulate prin POR reuşesc să netezească discrepanţele din diversele zone ale ţării. Există localităţi din România care au obţinut contracte cu valoare mai mare decât întreg bugetul de investiţii pe 10 ani. Sunt localităţi unde s-au introdus apă şi canalizare, care, pe cont propriu sau aşteptând fonduri de la Executiv, nu ar fi putut duce niciodată la capăt aceste lucrări.

Una dintre marotele mass media nefavorabile mie sau ale opoziţiei a fost reprezentată de alocările de fonduri pe criterii clientelare. Cu toată tentaţia lor de a merge pe această linie discursivă autovictimizantă, nu i-am auzit să se plângă că localităţile puterii ar fi fost avantajate. Fondurile europene au fost alocate strict ca urmare a evaluărilor proiectelor depuse. MDRT a încercat în permanenţă să fie un partener pentru administraţiile locale. Până la urmă, ambele părţi sunt interesate ca banii europeni să fie efectiv absorbiţi. E o muncă în echipă, de pe urma căreia cetăţeanul trebuie să câştige.

Asta nu înseamnă că lucrurile sunt în totalitate roz. Gradul mic de absorbţie al fondurilor raportat la numărul mare de contracte semnate arată o anumită imobilitate a administraţiilor locale. Fie le este greu să facă licitaţiile şi atribuirile, fie nu se apucă efectiv de lucrări. Ceea ce reprezintă o problemă semnificativă, pe care însă ne este greu să o rezolvăm, neavând pârghiile necesare de acţiune.

Au fost şi cazuri în care licitaţiile sau achiziţiile publice nu au fost tocmai conforme cu doleanţele Comisiei Europene sau cu legislaţia românească. Blocarea plăţilor pe Axa 2 a POR este un exemplu în acest sens. Pe de altă parte însă, intervenţia hotărâtă a MDRT a remediat multe dintre probleme. De altfel, zilele acestea, Comisia Europeană va reporni cel mai probabil plăţile pe Axa 2 a POR, ca semn al recunoaşterii eforturilor făcute de ministerul pe care-l conduc.

Îmi doresc ca anul viitor să fie şi mai bun. Pe de o parte, să încheiem contractările şi să accelerăm procesul de absorbţie efectivă a banilor europeni. Pe de altă parte, să se aprobe cererea MDRT, susţinută de ministerul Afacerilor Europene, privind alocarea suplimentară a 1 miliard de euro de la programele neaccesate. Dacă adăugăm această sumă la banii rămaşi nealocaţi, vom ajunge la concluzia că putem rezolva problema reabilitării termice a aproape jumătate din apartamentele care necesită acest lucru.

Aproape de sfârşitul anului 2011, o concluzie se impune: în România, ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a semnat cele mai multe contracte cu fonduri europene şi a absorbit cei mai mulţi bani.

România a susţinut, în mod firesc, varianta fair-play-ului fiscal bugetar. Aşa cum o familie trebuie să trăiască din banii pe care îi câştigă cei doi soţi, la fel şi o ţară trebuie să trăiască din ceea ce produce. Nu trebuie, deci, să se împrumute pentru a plăti salarii şi pensii. E o lecţie a crizei pe care România a învăţat-o cu dificultate în ultimii doi ani date fiind problemele generate de măsurile de reechilibare bugetară pe care curajosul guvern Boc a trebuit să le ia.

Faptul că 26 din 27 de state ale Uniunii Europene au adoptat Pactul fiscal, arată clar faptul că, în acest moment, Europa este obligată, dacă vrea să supravieţuiască, să lase în urma ei excesele populiste ale ultimelor două decenii.

Ceea ce s-a stabilit vineri la Bruxelles nu înseamnă însă salvarea necondiţionată a UE sau a monedei unice. Dovada acestui fapt stă tocmai în căderea de astăzi a burselor, ce-i drept nu foarte accentuată. Mai este mult până când politicienii din toate ţările membre vor fi capabili să redea încrederea în proiectul comun al Uniunii Europene. Pentru asta, fiecare dintre cei care şi-au asumat vineri acordul interguvernamental trebuie să adopte în constituţiile proprii asumarea unui deficit structural sub 0,5% şi ca datoria publică să nu depăşească 60% din PIB.

Dacă ne gândim că în multe ţări, mai ales în perspectiva recesiunii sau a revenirii lente a economiei, majorităţile de guvernământ sunt fragile, asumarea măsurilor de către statele membre poate fi anevoioasă şi dificilă.
Politicienii care conduc ţările membre UE au termen un an să arate că sunt capabili să impună, la nivelul constituţiilor proprii, ceea ce au stabilit prin acordul interguvernamental. Pentru asta e nevoie de responsabilitate, deopotrivă din partea celor aflaţi la putere, cât şi din opoziţie.

Cazul României este particular prin aceea că noi aveam deja o motivaţie puternică pentru a trece la modificare Constituţiei. Pe 23 noiembrie 2009, românii s-au exprimat clar în favoarea reducerii numărului de parlamentari şi a introducerii Parlamentului unicameral. Dacă la această motivaţie extrem de puternică adăugăm şi imperativul economic generat de măsurile asumate la summit-ul de la Bruxelles, Preşedintele, Guvernul şi majoritatea parlamentară au două argumente extrem de consistente să ceară urgentarea procedurilor de revizuire a Constituţiei. Dacă USL nu vrea să contribuie la modificarea Constituţiei pentru că nu-i interesează votul românilor, măcar să o facă din perspectiva asumării posturii de stat al Uniunii Europene.

Modificarea Constituţiei nu este o hachiţă a Preşedintelui sau a PDL. În acest moment, este un imperativ economic pe care, cred eu, că nici opoziţia iresponsabilă nu-l poate neglija.

Amânarea acestui proces pentru 2013 ar arăta, pe de o parte, slăbiciune în procesul de decizie, pe de altă parte, ar repune România la coada Uniunii Europene. Le place sau nu le place unor din opoziţie şi din presa lui Voiculescu să recunoscă, dar ţara noastră e un exemplu pentru state din Vestul Europei, mult mai puternic dezvoltate economic. Poziţionarea Preşedintelui la summit-ul de la Bruxelles nu a fost un element conjunctural, ci unul care a ajutat enorm la impunerea unei decizii. Faptul că Preşedintele a spus demult că se va ajunge aici e un semnal că există o viziune integratoare în ceea priveşte parcursul României în cadrul UE.

Am mai spus şi în alte rânduri: în 2012, politicienii, atât ai puterii cât şi ai opoziţiei, dau cel mai important test din ’89 şi până acum – trebuie să arate că sunt responsabili, că sunt în stare să pună înainte binele comun în detrimentul unei lupte politice sterile şi fără impact asupra calităţii vieţii românilor.

Aceia care vor promite mai puţin, aceia care vor spune românilor adevărul, aceia care nu vor arunca în faţă pomeni electorale vor primi într-un final girul electoratului. Decizia de vineri de la Bruxelles este punctul de la care politicienii populişti nu vor mai avea succes. Epoca lor a apus!

Mass media, la fel ca societatea în ansamblu, folosesc de multe ori acest tip de dublu standard. Sunt politicieni pe care nu-i deranjează niciodată, cărora le preiau mesajele şi le amplifică. Sunt alţii în schimb în permanenţă tocaţi, ale căror vorbe sunt trunchiate şi pervertite până sună aşa cum vor mai marii jurnaliştilor să fie.

În logica asta, mă întreb: ce s-ar fi întâmplat pe Antena3 sau în Jurnalul Naţional dacă, la un drum judeţean reabilitat de mine, cineva ar fi uitat 4 stâlpi în mijlocul drumului şi câteva gropi imense, iar asfaltul ar fi fost turnat în jurul maşinilor parcate? De bună seamă, timp de o săptămână, de dimineaţă până seara, „deontologii” lui Voiculescu ar fi vorbit numai despre asta.

Veţi vedea însă că nişte stâlpi lăsaţi în mijlocul străzii de Sorin Oprescu, la intersecţia dintre strada Buzeşti şi Piaţa Victoriei, în plin centrul Capitalei, în faţa Guvernului, nu generează ştiri. Puteţi vedea în filmuleţul următor măreaţa realizare a Primarului General.

Franţa şi Germania pot însă să prevină acest downgrade. Ceea ce, pe scurt, înseamnă că atât politicienii de la Berlin, cât şi cei de la Paris trebuie să vină cât mai curând cu măsuri economice concrete ca să prevină colapsul Zonei Euro. De notat că Standard & Poor’s sunt cei care au retrogradat deja Statele Unite, pentru prima dată în istoria sa. Deci, nu poate fi vorba de punerea în practică a vreunei teorii conspiraţioniste – problema economiei europene şi mondiale este reală şi trebuie tratată de o manieră curajoasă de către decidenţii politici.

Toate aceste mişcări politico-economice arată faptul că furtuna se apropie şi că nu mai poate fi evitată. Singurul lucru asupra căruia se mai poate lucra este forţa cu care va lovi. De aceea, măsurile pe care tandemul Merkel-Sarkozy le vor impune cel mai probabil vineri ar putea schimba cu totul faţa Uniunii Europene. Asta pentru că se vorbeşte deja de măsuri deopotrivă politice şi economice.

Politice, în perspectiva cerinţelor Angelei Merkel de a se merge către formula Statelor Unite ale Europei, cea în care se va reduce o parte din suveranitatea statelor UE. Lucru despre care a vorbit în mai multe rânduri şi Preşedintele Băsescu, dar la care, din păcate, mass media româneşti, dar mai ales clasa politică nu au prea percutat. Economice, în situaţia în care se va impune cel mai probabil o limitare prin constituţie a deficitelor bugetare la maximum 3% din PIB. Lucru care se regăseşte, de asemenea, în propunerea Preşedintelui de a se limita prin Constituţie deficitul bugetar.

Lejeritatea cu care subiectul crizei datoriilor suverane este tratat în România este îngrijorătoare. Ceea ce se întâmplă acum în Franţa şi Germania va afecta, fie pozitiv, fie negativ, şi evoluţia economiei şi societăţii româneşti în următorii ani. Chiar dacă nu suntem membri ai Zonei Euro, efectele unui diluviu cauzat de criza datoriilor suverane ar putea fi foarte puternice. Şi asta oricât de bine pregătiţi am fi.

Apelul la prudenţă este semnalul public cel mai corect pe care Preşedintele şi Guvernul îl pot transmite în acest moment. În contextul în care, cel mai probabil, costurile cu finanţarea datoriilor publice ale ţărilor UE vor creşte, inclusiv al României, un deficit bugetar mare este cel mai greşit lucru care poate fi făcut în acest moment. Decizia Guvernului Boc de a merge pe un deficit de 1,9% plasează România în categoria ţărilor capabile să iasă din al doilea val al crizei întărite şi pregătite pentru o creştere economică sustenabilă în anii viitori. Faptul că nu mai suntem puşi în postura de a ne împrumuta pentru a plăti pensii şi salarii arată, totuşi, foarte clar progresele economiei naţionale.

Ceea ce susţine USL-ul în acest moment, reducerea contribuţiilor sociale sau a TVA-ului, reprezintă reţeta clară către un deficit bugetar care să treacă de 8%. Pentru România, în condiţiile în care şi aşa ne împrumutăm mai scump decât majoritatea ţărilor din Zona Euro, acest lucru ar putea însemna falimentul. Încă o dată se dovedeşte că opoziţia nu are soluţii economice, nu are expertiză şi nici măcar cadre de valoare care să promoveze posibilele alternative.

A merge în continuare pe cartea populismului reprezintă dovada cea mai clară a iresponsabilităţii USL. Faptul că Victor Ponta, propunerea lor de candidat pentru funcţia de Premier, este un admirator al lui Zapatero (care a lăsat Spania cu un şomaj de peste 21%) şi al lui Papandreou (care aproape a nenorocit întreaga Uniune Europeană) arată lipsa unei strategii economice conturate din partea opoziţiei.

I-am văzut în zilele acestea cum pun problema când vine vorba de votarea bugetului – totul este o chestiune de imagine şi/sau politică. Aceşti oameni nu doresc să fie constructivi, nu doresc un buget pe 2012 funcţional, se gândesc doar cum să pună beţe-n roate. În condiţiile în care vine valul doi al crizei, o asemenea atitudine politicianistă este cel puţin distructivă. Iată încă o ocazie în care se vede de ce USL nu trebuie să ajungă la putere.

Ca să terminăm cu această mitologie urbană născută din imaginaţia bogată a „deontologilor” aflaţi în slujba unui securist dovedit, fac câteva comentarii legate de licitaţiile MDRT.

În primul rând, trebuie să ştiţi că bugetul ministerului este al optulea ca mărime din Guvern. Deci, nici pe departe nu avem cel mai mare buget, aşa cum mint unii. Apoi, cele mai multe din programele pe care le gestionăm sunt derulate prin autorităţile publice locale, consilii judeţene şi locale, care derulează şi licitaţiile pentru proiectele respective. Aşa se întâmplă cu licitaţiile pentru lucrări de drumuri, reţele de apă sau canalizare, licitaţiile pentru proiectele de infrastructură turistică, cele pentru lucrări de reabilitare termică etc. Adică programele către care merge cea mai mare parte a bugetului ministerului.

Mai sunt licitaţiile de la CNI şi ANL, unde nu am nicio atribuţie. Ca urmare, habar nu am cine face parte din comisiile de organizare. În plus, constrângerile bugetare m-au determinat să decid finanţarea investiţiilor începute deja şi să nu demarez altele noi. Deci, vorbim de câteva proceduri, insignifiante ca număr. Dau exemplul celebrelor săli de sport: când am venit ministru, am găsit mai bine de o mie făcute şi în jur de 300 în lucru. În mandatul meu, în doi ani, am început doar 15 săli de sport!!!

MDRT organizează licitaţii doar pentru proiectele de promovare turistică şi pentru bunuri şi servicii destinate bunei funcţionări a instituţiei. Doar acest aspect şi este suficient pentru a demonstra reaua-credinţă a celor care au o preocupare din a acuza existenţa unor interese personale în derularea procedurilor.

Dar argumentele mele sunt mult mai multe. Primul este că toate licitaţiile se realizează prin SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice) – unde poate participa oricine, iar transparenţa este maximă. În al doilea rând, comisiile de licitaţii sunt formate din aceiaşi oameni care se află pe funcţii de pe vremea PSD şi PNL sau când ministerul era condus de UDMR. Nu există niciun angajat, membru în aceste comisii, care să poată spune că a avut vreodată vreo discuţie cu mine legată de activitatea de organizare a licitaţiilor. Din punctul meu de vedere, acestea se pot desfăşura la sediul Antenelor, sub supravegherea lui Voiculescu.

Apoi, cine îşi imaginează că un ministru, şi cu portofoliu dublu, are timp să se ocupe de urmărirea achiziţiilor greşeşte amarnic sau este obişnuit cu astfel de practici. Doar jurnaliştii de casă ai lui Voiculescu pot afirma că eu, ca ministru al Dezvoltării, urmăresc cumpararea de creioane sau de hârtie igienică în minister! Şi nu o spun întâmplător, chiar au avut subiect de acest tip!

În ceea ce priveşte câştigătorii licitaţiilor, nu-i desemnez şi nu-i aleg eu, deşi uneori aş vrea să nu lucrez cu unele firme care s-au dovedit neserioase în respectarea contractelor anterioare. La fel, când o firmă se prezintă la o licitaţie, autoritatea contractantă nu are voie să se intereseze de acţionariat şi să depuncteze o anumită firmă pentru că nu le place unora din presă cine face parte din conducere.

Nu în ultimul rând, toate aceste companii, despre care unii speculează că ar lucra cu ministerul pentru că sunt favorizaţi, lucrează prin natura activităţii cu statul, lucrează şi cu alte instituţii şi, cel mai important, au lucrat cu MDRT şi înainte să vin eu ministru. Dar, evident, atunci nu era de interes pentru jurnaliştii lui Voiculescu să analizeze situaţia. Pentru ei, este de mii de ori mai interesantă orice licitaţie a MDRT sub conducerea mea, chiar dacă e vorba de agrafe de birou, decât licitaţii de zeci sau sute de milioane organizate oriunde în altă parte.

Mai nou, PNDI-ul a devenit marele subiect de dezbatere. Toată ziua discută despre acest program, primul major în care MDRT este autoritate contractantă, spunând că doar apropiaţii partidului câştigă contractele. Nimic mai stupid, dată fiind natura sistemului credit-furnizor. Având în vedere că aici firmele sunt cele care trebuie să finanţeze lucrarea, lucrează doar cine îşi permite să vină cu bani de acasă sau din credite primite de la bănci. Din acest motiv, firmele care participă la licitaţii sunt foarte puţine şi dintre cele mai mari. Spre exemplu, firma unui “rege al asfaltului” care câştigase trei contracte, pentru care am fost tocaţi în presă la momentul respectiv, a trebuit să se retragă, pentru că nu a obţinut de la bancă finanţarea necesară. Deci, povestea cu „regii asfaltului” care ar fi marii beneficiari ai programului cade lovită de crunta realitate a lipsei de lichidităţi şi a finanţării deficitare de care au parte firmele româneşti din partea băncilor.

De aceea am spus, exagerând desigur, că i-aş permite mamei mele să câştige o licitaţie pe PNDI, dacă ar avea bani să finanţeze lucrările. Ca să nu mai aibă o problemă, îl invit pe Voiculescu să vină cu firma lui de construcţii şi să se ocupe de acest program de investiţii care generează locuri de muncă şi asigură dezvoltarea comunităţilor şi creşterea standardelor de viaţă. Dar cum aici nu este nicio şmecherie şi nu poţi să câştigi bani de la stat doar mutând două hârtii dintr-o parte în alta, aşa cum se întâmplă în afacerea de intermediere de energie electrică sau în afacerile cu terenurile statului, cu siguranţă că nu este de interes pentru el!

P.S. În timp ce opoziţia şi presa aservită ei critică programul de construcţie de săli de sport, Crin Antonescu, co-preşedinte al USL, găseşte de cuviinţă să taie panglici la inaugurarea tocmai a unor astfel de obiective de investiţii. Şi se mai şi trece pe listă în pomelnice. Găsiţi ştirea aici.