Interviu pentru revista 1001case (aprilie 2010)

Aprilie

Interviu pentru revista 1001case (aprilie 2010)

Conform unui studiu recent efectuat de Mercer, Viena detine locul 1 la nivel mondial in ceea ce priveste calitatea vietii. Ce sanse are Bucurestiul sa intre intr-un top 10 al calitatii vietii in Europa in urmatorii ani si care ar fi mijloacele prin care ar putea ajunge la acest nivel?

Tot aşa cum România a reuşit să evadeze din blocul comunist şi să reintre în marea familie a Europei, şi Bucureştiul îşi poate regăsi locul între capitalele europene cu standarde înalte în ceea ce priveşte calitatea vieţii. O asemenea evoluţie este influenţată de un complex de factori, printre cei mai importanţi numărându-se, în opinia mea, o administraţie eficientă şi un comportament social responsabil.

Din poziţia de ministru al dezvoltării regionale şi turismului am o nouă perspectivă asupra administrării capitalei, cu impact asupra calităţii vieţii, şi când spun acest lucru mă gândesc, înainte de toate, la dezvoltarea Zonei Metropolitane Bucureşti. Unele studii arată că această zonă ar putea să se întindă pe o suprafată de 20 de ori mai mare decât actuala suprafaţă a capitalei, învecinându-se la Nord cu judeţul Prahova, mergând spre Sud până la Dunăre. Bucureşti – capitală dunăreană, iată un proiect pe care l-am putea dezvolta în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru Dunăre. Toate capitalele aflate în top-ul la care faceţi referire şi-au maximizat avantajele competitive construind, cu eforturi bugetare, dar şi cu bani europeni, zone metropolitane similare. Cu privire la impactul administrării capitalei asupra calităţii vieţii, cred de asemenea că Bucureştiul are nevoie de un primar vizionar, care să gândească şi să pună în practică proiecte pe termen mediu şi lung, care să îşi dorească să fie mentionat nu în cartea recordurilor, ci în cartea de istorie.

Nici schimbarea comportamentului nostru în societate nu este un deziderat ce poate fi atins de la o zi la alta. Cred că, în esenţă, totul porneşte de la modul nostru de gândire, de la felul în care ne raportăm la propria noastră viaţă, de la respectul pe care ni-l acordăm nouă înşine. Trebuie să recunoaştem că Austria este, cultural vorbind, o ţară a eleganţei, a rafinamentului şi a preţului pus pe calitate. După părerea mea, dacă vrem să schimbăm ceva în jurul nostru, în oraşul în care trăim, ar trebui să ne reconsiderăm mai întâi propriul comportament şi să începem să ne valorizăm mai mult pe noi înşine şi, implicit, pe cei din jurul nostru. Iată, spre exemplu, traficul este cum este, toţi ne găsim blocaţi pe aceleaşi străzi, indiferent de tipul de maşină pe care o conducem sau de contul din bancă. Aici intervine responsabilitatea noastră ca cetăţeni, să înţelegem că nu vom rezolva nimic ci dimpotrivă, ne vom enerva inutil claxonând şi încercând să rescriem regulile de circulaţie după bunul noastru plac. La sfârşitul zilei vom fi toţi mai obosiţi şi implicit, calitatea vieţii noastre va avea de suferit. Este important să înţelegem că dacă nu începem prin a ne civiliza, putem avea oricâte parcări şi şosele minunate dar vom continua să ne călcăm unii pe alţii în picioare. Pe de altă parte, evident, dacă am începe să dezvoltăm mai multe spaţii verzi pentru recreare, dacă oferta de activităţi cultural-artistice ar fi mai bogată, dacă ne-am putea petrece o după amiază de weekend într-un muzeu interesant şi interactiv, dacă clădirile ar fi construite într-un mod armonios, respectând principii estetice şi ecologice, nivelul nostru de sters ar fi mai scăzut. De aceea spun că lucrurile merg mână în mână. Este deopotrivă necesară implicarea autorităţilor dar şi a noastră, ca cetăţeni ai unei ţări civilizate, membră a Uniunii Europene.

Dacă ţinem la această calitate şi, în esenţă, la calitatea noastră de oameni, aceste lucruri pot deveni posibile.

Ecologic, “verde”, sustenabil sunt doar cateva din atributele si noile tendintele in arhitectura si constructii. Poate programul de reabilitare termica sa compenseze defectele trecutului si sa ofere cladiri eficiente energetic?

Aş vrea sa clarificăm puţin lucrurile. Ceea ce se întâmplă prin programul de reabilitare termică este un pas, aş spune de bun simţ, pentru orientarea către sustenabilitate energetică şi totodată pentru creşterea calităţii vieţii românilor. Este vorba despe un minimum necesar pentru intrarea în normalitate, dacă îmi este permis să mă exprim aşa, a clădirilor moştenite din perioada comunistă. Nu aş merge până într-acolo încât să spun că dacă ţi-ai reabilitat termic locuinţa înseamnă că eşti „verde”. Pe lângă reabilitare termică sunt multe alte lucruri care pot fi făcute, în special în ceea ce priveşte construcţia de noi locuinţe. Iată, spre exemplu, ministerul pe care îl conduc, prin ANL, derulează un program pilot de construcţie de locuinţe folosindu-se de tehnologii noi, cu sisteme de încălzire ecologice. În 2009 am recepţionat 84 de asemenea locuinţe în judeţele Bistriţa Năsăud, Neamţ, Harghita, Maramureş şi Vâlcea, iar 2010 avem în construcţie alte 80 de apartamente. Totuşi, trebuie să spun că deşi avantajele clădirilor sustenabile, cu un design eco-eficient sunt multiple, românii sunt încă rezervaţi în ceea ce priveşte alegerea acestor soluţii, ei preferând în continuare variantele tradiţionale de piatră sau de zidărie. I-aş sfătui pe cei care doresc să îşi construiască o locuinţă să se informeze mai mult înainte de a decide ce variantă se potriveşte cel mai bine nevoilor lor. Casele din lemn sau cele realizate pe schelet metalic sunt ieftine, durabile şi asigură o izolare termică foarte bună, costurile energetice scăzând aproape la jumătate. În plus, se pot construi mult mai repede şi sunt foarte rezistente la seisme.

In Europa, programele de locuintele sociale (“social housing”) ofera apartamente la preturi accesibile, fara insa a face rabat la calitate. In Romania, termenul de locuinte sociale este echivalent cu “ieftin si de proasta calitate”. In ce categorie se incadreaza locuintele ANL?

Am văzut şi eu, spre exemplu în Viena, cartiere de locuinţe sociale foarte moderne, cu dotări de bună calitate şi un design foarte atragator. Dar nu sunt deloc de acord cu ideea aceasta, că ANL-ul ar construi locuinţe sociale ieftine şi de proastă calitate. Este mai degrabă un clişeu al presei şi care nu are nimic de-a face cu situaţia reală. Într-adevăr, locuinţele destinate închirierii nu beneficiază de acelaşi tip de finisaje ca locuinţele construite, spre exemplu, prin credit ipotecar. Sunt finisaje economice, care să nu încarce inutil costurile de construcţie şi care să conducă la un preţ pe care să şi-l poată permite cei care vor dori să cumpere ulterior aceste case. Vă asigur că după acelaşi principiu sunt construite locuinţele sociale şi în occident. Dar asta nu înseamnă că facem rabat de la calitate. Pe lângă finisaje, nivelul de siguranţă precum şi eficienţa energetică a clădirilor construite de ANL reprezintă pentru noi o prioritate. O dovadă în acest sens o reprezintă soluţiile tehnologice noi, ecologice şi sustenabile, implementate de ANL, despre care vorbeam mai devreme.

Chirias sau proprietar? Care este solutia cea mai buna pentru a locui in Romania?

În occident, se ştie, oamenii nu sunt atât de grăbiţi ca noi să îşi achiziţioneze o locuinţă. Asta se datorează, în bună parte, siguranţei resimţite într-o societate sănătoasă în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională. Dacă ştiu că îşi pot permite o chirie decentă pentru o locuinţă care se ridică la nivelul pretenţiilor lor, inclusiv la penise sau în eventualitatea unei perioade de tranziţie de la un loc de muncă la altul, dacă ştiu că au încheiat contracte echitabile şi nu trăiesc cu teama că ar putea fi daţi afară peste noapte, dacă ştiu că prin statutul de chiriaş evită plata unor importante taxe asociate imobilului, oamenii nu mai consideră vital să deţină o locuinţă. La noi, aceste probleme nerezolvate corespunzător, la care se adaugă o anumită frustrare moştenită din perioada comunistă, determină dorinţa aprope obsesivă a românilor de a fi proprietari. Cu toate acestea, eu cred că important este să avem un fond de locuinţe care să acopere cât mai mult cererea, indiferent de soluţia aleasă de locatari. Problema locuinţelor este, într-adevăr, una de importanţă maximă pentru România. Este vital ca oamenii să poată locui în condiţii decente ca să putem vorbi de o dezvoltare reală şi echilibrată a ţării, iar în acest moment situaţia este departe de a fi rezolvată. În ceea ce priveşte ministerul pe care îl conduc, lucrăm pe ambele planuri: cel al construcţiei de noi locuinţe pentru tineri destinate închirierii şi cel al facilitării cumpărării de către tineri a acestor locuinţe. În plus faţă de acest program, facem tot ceea ţine de MDRT pentru a oferi soluţii personalizate solicitanţilor de locuinţe: construim prin credit ipotecar, acordăm subvenţii tinerilor care îşi construiesc o primă locuinţă, am contribuit la flexibilizareala programului Prima Casă, am demarat recent un amplu program prin care construim locuinţe de serviciu în mediul rural. Dar să nu uităm că nu suntem singurii responsabili şi poate cei mai implicaţi în rezolvarea acestor probleme ar trebui să fie reprezentanţii autorităţilor locale.

Ne place sa spunem ca turistii straini se simt “ca acasa” atunci cand vin in Romania. Credeti ca ospitalitatea romaneasca e tangibila, dincolo de cliseele verbale?

Sunt absolut convinsă de asta. Vă rog să mă credeţi, am cunoscut locuri în care oamenii sunt atât de deschişi şi de primitori încât ne dărâmă multe dintre ideile noastre, ale celor care locuim preponderent în capitală. Uneori, prinşi în aglomeraţia şi agitaţia noastră cotidiană, uităm că viaţa nu arată peste tot aşa. Bucureştiul este o capitală, este de aşteptat ca oamenii să fie mai grăbiţi şi mai puţin apropiaţi unii de alţii. Un anumit grad de alienare există în toate marile capitale ale lumii, să nu ne amăgim. Şi există mulţi oameni care s-au adaptat perfect acestui mod de viaţă, el coincide cu ritmul lor intern. Totuşi România nu se rezumă la atât. Vă invit să descoperiţi la noi, în special în mediul rural, o varietate impresionantă de locuri în care oamenii şi-au prezervat legătura ancestrală cu natura şi „omenia” sănătoasă, ţărănească. Acesta reprezintă unul dintre principalele atuuri pe care le putem valorifica dacă ne dorim dezvoltarea turismului autohton. În occident, oamenii cu posibilităţi financiare, care au gustat din plin confortul, au început să se plictisească de formele clasice de turism, de hoteluri comode şi impecabile, dar construite parcă pe bandă rulantă. În schimb, ei sunt dispuşi să plătească bani buni pentru posibilitatea de a se întoarce la natură şi la valorile şi frumuseţile tradiţionale.

Calatoriti foarte mult in Romania in ultimul timp. Ce inseamna “acasa” pentru Dumneavoastra?

Acasă înseamnă multe lucruri. Înseamnă căminul pe care l-am construit împreună cu soţul meu, înseamnă locurile natale din Buzău, înseamnă munţii, marea, Delta Dunării, înseamnă staţiunile în care mergeam în excursie în copilărie. Cu alte cuvinte, acasă înseamnă pentru mine oriunde în România. Este un sentiment minunat, greu de explicat, o conexiune pe care o simt cu pământurile noastre, cu oamenii locurilor, oriunde aş merge. Este, dacă vreţi, dorul pe care îl resimţi după o plecare în străinătate, este pofta de o ciorbă bună şi o porţie de sarmale cu mămăliguţă, dorul de tradiţiile şi obiceiurile noastre, de peisaje neatinse de civilizaţie şi tehnică. De aceea îmi place să calatoresc cât mai mult în România şi sunt fascinată să descopăr mereu locuri şi oameni noi. Mă simt în largul meu oriunde aş merge, iar asta înseamnă pentru mine „acasă”.

In ce fel de spatii va simtiti cel mai bine? Preferati un decor minimalist sau un mobilier din lemn masiv?

Mi-am dezvoltat de-a lungul vieţii un puternic simţ al exigenţei faţă de mine însămi, iar asta se reflectă evident şi în maniera de amenajare spaţiului pe care îl ocup. Prefer un decor elegant şi de calitate – asta ca să vă ofer un răspuns general. În ceea ce priveşte stilul, aici contează mult spaţiul despre care vorbim, funcţia şi arhitectura imobilului. Nu văd un mobilier minimalist, spre exemplu, într-un conac de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Dar în casa mea şi în biroul în care lucrez mă simt bine într-un design funcţional, adaptat vremurilor în care trăim, colorat discret de elemente cu valoare personală, care să mă reprezinte.

Cum ati descrie biroul Dumneavoastra? L-ati personalizat cu obiecte pe care va face placere sa le aveti in preajma?

Biroul meu de la minister este de felul lui mai rigid, ca majoritatea birourile din instituţiilor publice de la noi. A trebuit să mă obişnuiesc cu asta încă de când mi-am început cariera în administraţie. Pentru o femeie însă, aşa ceva reprezintă o provocare. Evident că există lucruri mici, o floare, un obiect de decor, detalii care pot personaliza un loc oricât de puţin prietenos ar părea şi îi pot imprima un anume farmec, tipic, aş spune, feminin. Şi la birou mă simt ”acasa”, vin cu plăcere la munca şi sunt bucuroasă dacă lumea îmi trece pragul cu folos. Toţi cei care pleacă de la minister cu problemele rezolvate vă vor spune că am un birou desăvârşit.

(Interviul original aici).