Interviu pentru “Vacante la Tara” (2010)

Aprilie

Interviu pentru “Vacante la Tara” (2010)

Ce rol consideraţi că ar trebui sã aibã turismul rural în România şi cum ar trebui sã se delimiteze de confortul şi de condiţiile oferite de “turismul hotelier”, ca sã spun aşa?

Turismul rural a fost identificat prin studiile premergătoare realizării brandului turistic naţional drept unul dintre cele şase produse turistice competitive ale Romaniei, alături de circuitele culturale, turismul în natură, turismul activ şi de aventură, turismul balnear şi de intretinere şi pachetele de tip city breaks. Eu personal cred foarte mult în dezvoltarea acestor forme alternative de turism. Turismul rural, îndeosebi, a început să fie foarte căutat, în special în Occident, pentru că oferă posibilităţi de relaxare şi odihnă în decoruri naturale pitoreşti, cu tradiţii străvechi – adică exact ceea ce le lipseşte oamenilor foarte ocupaţi din mediul urban. Iar România nu doar că are potenţial pentru turism rural, dar acesta reprezintă unul dintre principalele atuuri pe care le putem valorifica dacă ne dorim dezvoltarea turismului autohton. Cred că România dispune de o varietate impresionantă de locuri pitoreşti în care oamenii şi-au păstrat legătura ancestrală cu natura şi acea ospitalitate care nouă, celor de la oraş, ni se pare adesea doar un clişeu. Iar dacă infrastructura rutieră lasă de dorit, turismul rural este poate singurul domeniu în care acest lucru ar putea fi privit ca o oportunitate: se pot organiza drumeţii călare sau cu căruţa, se poate merge cu ATV-ul, se poate face ciclo-turism. În afară de aceasta, există o varietate de alte posibilităţi de petrecere a timpului de care turiştii nu se pot bucura în altă parte: vizitarea zonelor viticole, observarea unor specii rare de animale, păsari şi flori, pescuit, ecoturism sau agroturism. Bineînţeles, condiţiile de cazare şi restul serviciilor trebuie să fie conforme cu exigenţele unor turişti care se presupune că au cunoscut şi apreciat deja confortul formelor clasice de turism, dar păstrând în acelaşi timp cât mai nealterat specificul rural al locului.

Cum veţi sprijini dezvoltarea turismului rural din România, prin prisma competenţelor dvs?

Avem în vedere în primul rând revizuirea actelor normative din domeniul turismului care afectează negativ afacerile mici din turism şi serviciile adiacente din zonele rurale. Astfel, spre exemplu, dorim ca pensiunile agroturistice şi pensiunile din mediul rural să plătească utilităţile la acelaşi tarif ca şi utilizatorii casnici şi ne propunem ca acestea să beneficieze de o procedură simplificată de acordare a avizelor. Turismul rural este promovat atât pe plan intern, cât şi extern şi va reprezenta întotdeauna una dintre principalele noastre priorităţi.

Cum veţi sprijini accesul la fondurile europene, pentru dezvoltarea turismului rural?

În ceea ce priveşte Programul Operaţional Regional, pentru care MDRT îndeplineşte rolul de Autoritate de Management, există posibilitatea finanţării unor proiecte care să aibă ca efect dezvoltarea turismului rural prin cele 3 domenii de intervenţie lansate în cadrul Axei 5, dedicate turismului. Este vorba de proiecte care vizează restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de turism sau promovarea produselor turistice. Spre exemplu, la 11 ianuarie 2010 a fost lansată o cerere de proiecte cu depunere continuă pentru dezvoltarea şi consolidarea turismului intern pentru care sunt eligibile autorităţi ale administraţiei publice locale reprezentate de consiliile locale, inclusiv cele comunale. Consiliile locale, comunale sau ONG-urile din mediul rural se pot adresa personalului Direcţiei Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism pentru a solicita informaţii privind eligibilitatea beneficiarilor, activităţilor şi a cheltuielilor în vederea completării cererii de finanţare.

Trebuie spus însă că POR finanţează în general proiecte de anvergură mai mare şi există restricţii legate de valoarea minimă a proiectelor depuse pe toate cele trei domenii majore de intervenţie. De aceea, cei care intenţionează să dezvolte mici afaceri în domeniul turismului rural şi să beneficieze în acest sens de fonduri europene, cred că ar fi mai potrivit să se adreseze Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, finanţat din fonduri europene, sprijină cu precădere dezvoltarea economică în mediul rural, în speţă a turismului rural.

Cum veţi colabora cu autoritãţile locale – dar şi cu ANTREC – pentru a promova turismul rural în diversele regiuni ale ţãrii?

Turismul rural este o temă predominantă în cadrul acţiunilor de promovare pe care le vom derula anul acesta, ce va fi prezentă în broşuri şi în inserţiile pe care le vom realiza în cataloagele marilor tour-operatori.

Ministerul continuă să promoveze, alături de autorităţile locale şi asociaţiile operatorilor de turism, programe care poartă marca ”Turist în România”, printre care şi “Vacanţă la ţară”, care are două ediţii: de vară şi de toamnă. Promovarea va consta în continuarea campaniei out-door ”Turist în România” cu 5 vizualuri: ecoturism/rural, litoral, munte, cultural şi balneo.

Şi după recepţionarea brandului turistic al Romaniei, turismul rural va fi unul dintre principalii vectori de promovare a turismului.

Ce pregãtire ar trebui sã aibã un posesor de pensiune turisticã, ce dotări ar fi obligatoriu să existe şi ce servicii ar trebui sã ofere?

Mi se pare important de subliniat o cerinţă minimă care, deşi este prevăzută de lege, este adesea trecută cu vederea, anume că cel puţin o persoană din cadrul unei pensiuni turistice trebuie să fie absolventă a unui curs de formare managerială în domeniu. În ceea ce priveşte dotările şi serviciile, legislaţia este foarte clară şi nu are rost să intrăm aici în foarte multe detalii, proprietarii de pensiuni ştiu exact care sunt prevederile în acest sens. Aş ilustra doar câteva aspecte specifice privind pensiunile agroturistice, care trebuie să ofere, pe lângă spaţii special amenajate de cazare şi servire a mesei, posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti sau meşteşugăreşti. În plus, în pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizaţi de pe plan local, iar gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora pe tot parcursul sejurului petrecut la pensiune. De aceea, în contextul în care vorbeam anterior despre turismul rural, părerea mea este că vacanţele petrecute în pensiunile agroturistice reprezintă cea mai agreabilă variantă de a ne bucura pe deplin de experinţe de viaţă rurală autentică.

Cum veţi susţine aceastã pregãtire profesională a posesorilor de pensiuni (în măsura în care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este abilitat să o facă)?

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului nu are atribuţii în acest sens, dar ceea ce noi, ca minister, suntem abilitaţi şi vom continua să facem în acest sens este armonizarea legislaţiei specifice cu cerinţele pieţei. Totuşi, ori de câte ori am avut ocazia, am încercat să-i determin pe furnizorii de servicii turistice să pună accent pe pregătirea profesională a lor şi a angajaţilor, care are o importanţă covârşitoare în calitatea serviciilor pe care ei le oferă. Am accentuat în repetate rânduri faptul că industria turismului are un potenţial enorm pentru dezvoltarea afacerilor şi reprezintă o alternativă viabilă pentru absorbţia forţei de muncă disponibilizată din alte sectoare economice în această perioadă de criză. Dar nu oricum, nu putem neglija calitatea profesională a întreprinzătorilor şi a angajaţilor lor pentru că de această pregătire depinde în ultimă instanţă competitivitatea serviciilor oferite. Dezvoltarea de succes şi durabilă a turismului nu se poate baza exclusiv pe un peisaj atractiv şi pe facilităţile turistice ale zonei. Fiind o activitate economică deosebit de competitivă, turismul necesită înţelegere, profesionalism, angajare, organizare şi o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane. Pregătirea profesională a personalului pentru sectorul turism, hoteluri şi restaurante se realizează în prezent prin instituţii de învăţământ, prin sistemul de formare profesională a adulţilor şi prin intermediul cursurilor organizate de asociaţiile profesionale cum ar fi ANAT. De asemenea, există varianta accesării de fonduri europene în acest scop – iar eu personal încurajez în mod deosebit această variantă – prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, gestionat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Cum vedeţi importanţa turismului rural, în promovarea peste hotare a tradiţiilor populare, dar şi în pãstrarea identitãţii noastre naţionale?

Turismul rural este într-o simbioză, într-o relaţie reciproc avantajoasă cu tradiţiile populare şi specificul naţional. Cele din urmă se constituie într-una dintre raţiunile pentru care turismul rural are succes şi atrage turişti şi, în acelaşi timp, veniturile aduse de turismul rural reprezintă motivaţia şi încurajarea ca aceste tradiţii să fie păstrate şi cultivate.