http://www.elenaudrea.ro/blog/succesul-lui-dacian-ciolos-si-succesul-romaniei/

2. @FRANK,

Te intreb, fiind tu liber intreprinzator, ce inseamna venit spre deosebire de profit caci acum se elimina impozitul ptr IMM in varianta cu optionala cu 3% pe venit si se introduce fie forfetarul, fie 16% pe profit.
Acest lucru nemultumeste IMM si nu inteleg de ce?
Dupa cate tin minte forfetarul era criticat in coparatie cu procentul de 16% pe profit spunandu-se ca astfel se poate plati in avans mai mult decat ai plati la un profit mic?

La o petrecere cu multa lume, doi barbati care nu se cunosc stau de vorba la un pahar. Unul pufneste in ras si arata intr-un colt al camerei:
– Cine-o fi urata aia? Ce pocitanie…
– E sotia mea.
– O! va rog sa ma iertati pentru gafa!
– De ce? Gafa e a mea…

mihai eminescu

2. Cu cat scade aceasta putere de cumparare? pai cam cu cat cresc preturile si acesta crestere a preturilor necauzata de raritatea marfii(intotdeauna o marfa daca se rareste preturile cresc) dar cauzata de teama fata de viitorul pe care-l prelimina o criza economica, cauzata de scaderea productiei sau a productivitatii ceea ce deasemeni se intampla in timp de criza .
Acestea inseamna de fapt inflatie si o sa definesc lucrurile ptr mai putin urechism:

Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia unei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.

Principalele cauze ale inflaţiei sunt:

inflaţie prin monedă – emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii;
inflaţie prin cerere – excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
inflaţie prin costuri – creşterea costurilor de producţie, independent de cererea agregată

La noi deocamdata am avut o inflatie linistita relativ normala in aceste conditii de cateva procente si care nu s-a produs prin moneda.
Inflatiile mai puternice se produc prin moneda atunci cand statul supus presiunii populatiei emite moneda si astfel spirala inflatiei incepe, multumind prostii care o produc , speculatorii care o folosesc distrugand economia sau reasezand total economia.
La maxim cand inflatia devine galopanta cu cresteri de zeci de procente se numeeste hiperinflatie.
Acest fenomen noi l-am cunoscut, odata ce intre 1991 si 2005 leul s-a devalorizat cu cateva mii la suta, motiv pentru care a fost revalorizat de 10000 ori(1leu nou =10000 lei vechi)

3. Pensia dezirabila si legala (nu tot ce adevenit lege este bun si trebuie pastrat , greselile se corecteaza si nu se mentin) cu punctul de pensie la 45% din salariul mediu, nu poate fi sustinuta din CAS existent datorita proportiei realizate prin masuri politice dar si economice fiind mai ieftin sa dai o pensie decat sa tii un loc de munca nenecesar , desi Tariceanu a sporit acest numar de locuri de munca nenecesare -toate astea se intampla la stat ca privatul face ce vrea dar plateste tot el.
Solutia este ori sa marim CAS si nu stiu ce o sa zici LULU draga despre asta ca tu il platesti, ori sa dirijam bani de la alte capitole bugetare spre bugetul de pensii ceea ce desigur ca incalca principiul contributivitatii si regulile ptr sistemul de pensii, dar daca tara vrea sa nu iasa din criza si sa se duca in jos se poate, oricine poate sa stea daca vrea pe un tobogan.
Solutia cea mai comoda aparent (pentru necunoscatori minunata) este sa fim populisti sa dam la toti ce vrem si sa dam drumul la fabrica de bani, ca zeul obiectiv si necrutator al economiei de piata regleaza el prin suferinta marita a tuturor lucrurile sau inapoi la socialism sa distrivbuim egalitarist saracia cu final tot colapsul total cum era in 1989.

Lulu nu crezi ca este mai bine sa nu producem inflatia, sa nu marim CAS caci toti care lucram, in loc sa dam la suplimentar la CAS ne putem ajuta parintii in nevoie ( ca unii nu sunt totusi sa fim cintiti), pe cei amarati rau si singuri sa-i ajutam punctual prin programe speciale de de munca, dar tot se impute scaunul sub fundul functinarimii specialista in tigara si cafea.
A mari punctul de pensie inseamna a marii si pensii care sunt suficiente , fara a fi nesimtite, caci o pensie de 20 milioane nu e deloc nesimtita si permite cat de cat un trai relativ decent.
Sigur trebuie si e corect sa se faca dar trebuie sa se si poata.
Toti spunem ca statul este dator pensionarilor cum zice comunistul Iliescu bla, bla, bla, dar cine este cel ce plateste datoria? Iliescu, x sau y sau z, NU, noi toti cei care lucram si numai noi, si statul adica guvernul ales de fapt de noi, decide modalitatile concrete ale acestei plati pe care le-am prezentat mai sus.

Lulu, crezi ca gresesc cu ceva?

… când îi cer acel ceva de care, atât de rar, am nevoie, dar am nevoie ca să rezist, ca să trăiesc, ca să pot merge mai departe minţindu-mă, invariabil, ridică un deget în faţa mea, şi-mi spune, mai mult şoptit, mai mult ghicit, chiar dacă suntem singuri, despărţiţi doar de o masă, de o tejghea adică – e ultima dată, gata, ai înţeles, ne-am înţeles? Şi eu dau tâmp din cap, sigur, ne-am înţeles, data viitoare…
- O Doamne, şi când va fi o “data viitoare”?… şi mă înec şi mă întorc pentru că nu vreau să-mi vadă teama şi furia… Şi repet – da, data viitoare… şi casc ochii mari de parc-atunci l-aş descoperi, de parcă ar fi prima dată când îl văd şi-l simt cum se topeşte în ochii mei, în fiinţa mea…
Ar vrea probabil să-i promit, să-i spun – da, aşa voi face, sigur voi încerca, mă voi strădui, de ce nu? că doar e pentru mine, e pentru confortul meu, pentru siguranţa zilei care stă să vină… Timpul nu trebuie să moară pentru că eu sunt neglijentă, nu-i aşa?…
Dar nu, niciodată nu se întâmplă aşa… Şi tot privindu-ne adânc, începem să râdem, amândoi deodată şi nu pe rând, şi ca să nu mă demasc, ca să nu mă citească, iau iute punga de pe tejghea şi, după ce fac doi paşi, mă-ntorc, de fapt întorc, imperial, doar capul, şi-i spun un alintat – La revedere, pe data viitoare…
La fel…
- La revedere, şoptesc din nou, din prag şi închid uşa smulgând vârtos clanţa, şi mă mir de mine, de tupeul meu, de… Ce laşă sunt!…
- La revedere, repet iar, în liniştea nopţii de iarnă… Şi ochii mă dor şi cred că e ceaţă…
- O, Doamne, ce albastru eşti!…
Pe data viitoare…

Profit de o mica pauza,pentru a spune MULTUMESC pentru urari colegilor mei de blog,cu care de mai bine de doi ani impartim Romania politica si nu numai.Alaturi de gazda noastra doamna Ministru Elena Udrea,care ne suporta pe toti,sunteti”pilula”mea de energie la cafeaua de dimineata si relaxarea de seara .Asa ca fara diferente,va trimit un gand bun TUTUROR,de aici dintre muntii inzapeziti ai Harghitei,iar urarile voastre le doresc intoarse dublate catre voi!

Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea.
François de La Rochefoucauld

Era odată un pescar cam ghinionist. Un trecător mai curios din fire îl întreabă:
- Are balta peşte?
- Are… (oftând)… da-i acoperit de apă!

- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!