Putem interpreta datele ca pe un semnal că economia României începe să se stabilizeze. Mai mult, perspectivele unei creşteri economice în 2011 sunt cât se poate de concrete. Cu condiţia să alocăm bani către investiţii în infrastructură, creând noi locuri de muncă. Astfel vom scădea şi presiunea pe Bugetul Asigurărilor Sociale. Fără turbulenţe economice majore în regiune şi cu stabilitate politică internă, avansul economic de anul acesta poate fi chiar mai mare decât 1,5%, cât am estimat noi iniţial.

Nu sunt de neglijat nici lucrurile pe care am reuşit să le facem la începutul acestui an. Ne-am ţinut de cuvânt şi am mărit salariile bugetarilor cu 15% faţă de nivelul din octombrie 2010. Am purces şi la recalcularea pensiilor grupa I şi II, care a adus o creştere medie de 93 de lei. Sunt, deci, semnale că şi din punct de vedere social lucrurile se pot îndrepta.

Se impune o interpretare a cifrelor economice şi în cheie politică. Stabilitatea la care s-a ajuns este rezultatul pozitiv al măsurilor de reechilibrare bugetară pe care a trebuit să le aplice Guvernul anul trecut.

Politic, ne-a fost greu să propunem şi să susţinem măsurile de austeritate. De altfel, declinul înregistrat de PDL în încrederea românilor este rezultatul direct al măsurilor nepopulare pe care a trebuit să le luăm. Am fost însă responsabili până la capăt şi nu ne-am dedat la populisme discursive precum alianţa de stânga. Am ales să reprezentăm în continuare un electorat de dreapta perfect conştient de gravitatea situaţiei în care se afla România. Am ales o cale politică fără echivoc.

Problema care se pune acum este durata în care PDL va încasa dividendele politice ale echilibrării şi creşterii economiei. De obicei, căderea este bruscă, iar urcuşul este anevoios, mai ales când nu te abaţi de la principiile tale şi nu începi să arunci în stânga şi-n dreapta promisiuni privind creşteri nesustenabile de pensii şi salarii. Pentru că România nu şi le permite acum. Chiar pe fondul unei creşteri economice în 2011, timpul până când românii vor începe să resimtă în buzunarele proprii efectele poate fi mai mare.

Aceasta este şi logica dezbaterii asupra formulei guvernamentale pe care PDL o va susţine în continuare. Decizia este una de natură politică. Eu cred că trebuie să găsim o formulă în care să-i facem pe români să vadă mai repede lucrurile pozitive pe care le facem. Altfel, există riscul să lăsăm România în mâinile stângii nereformate, care, în două luni, va pune din nou economia pe butuci.

Elena Udrea - PDL Bucuresti

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 36

Elena Udrea este noul presedinte PDL Bucuresti.

PDL Bucureşti îşi propune să câştige toate alegerile care vor urma: localele, parlamentare, europarlamentarele şi prezidenţiale. Este un plan pe patru ani pe care doresc să-l duc la îndeplinire.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să începem să comunicăm mai mult şi mai bine. Să spunem ce face PDL Bucureşti pentru cetăţenii Capitalei. Pentru că suntem singurul partid care are proiecte pentru Bucureşti.

Vreau să mergem mai mult printre bucureşteni, vreau să vorbim mai des cu ei. În momentul în care vom reuşi să repornim dialogul cu ei, jumătate din munca noastră va fi dusă la îndeplinire. Pentru asta, ne dorim să aprindem flacăra militantismului în membrii organizaţiei noastre. Şi asta ar trebui să ţintească întreg partidul.

Cel mai mult m-a bucurat semnalul de unitate pe care l-a transmis partidul. Uniţi în jurul aceluiaşi scop, PDL este un partid extrem de puternic şi adversarii noştri vor avea o surpriză dacă se consideră deja învingători.

Sunt unii care încearcă să creeze impresia unor falii şi a unor facţiuni care se luptă în interiorul partidului. Ieri, cred eu că am arătat că lucrurile nu stau aşa. Chiar am răspuns unei întrebări din partea unui jurnalist: nu am cum să mă aflu într-o bătălie cu Vasile Blaga. Pentru că eu voi candida la funcţia de vicepreşedinte şi nu cred că domnul Blaga va ţinti acelaşi loc. Să închidem odată şi pentru totdeauna aceste speculaţii: nu există disensiuni între noi. Vasile Blaga m-a asigurat de tot sprijinul său în lupta dură pe care va trebui să o purtăm la Bucureşti şi, pentru asta, îi mulţumesc.

Ieri, am denunţat impostura PSD şi a primarului Sorin Oprescu. Am spus răspicat cine sunt adversarii noştri şi cu cine ne vom lupta. Vom face tot posibilul, şi la Bucureşti, dar şi în ţară, pentru a împiedica partidul-caracatiţă care este PSD să sufoce România aşa cum a mai făcut-o în trecut.  Cred în această luptă a noastră cu forţele de stânga nereformate.

Tocmai de aceea am transmis un mesaj de unitate a dreptei. Avem nevoie ca o dreaptă unită şi puternică. Şi nu mă refer aici numai la cea politică. Mă refer şi la societatea civilă şi la mediul de afaceri sau chiar la Biserică, din perspectiva noastră de creştin-democraţi.

Aceşti ultimi 20 de ani au arătat că orientarea României spre dreapta a produs progres. Prin tradiţie, dreapta românească este reformatoare. Acum, ca parte a dreptei, ne-am asumat modernizarea României şi nu suntem singuri în acest demers.

Care ar fi fost avantajele unei remanieri imediate?

E.U.: Avantajos ar fi ca remanierea să se facă mai târziu, iar argumentul PDL este că tocmai a trecut cu bine de moţiunea de cenzură. Se presupune Guvernul că are suficientă susţinere pentru a pune în aplicare măsurile de austeritate. O schimbare de miniştri ar fi însemnat amânarea implementării acestor măsuri fiindcă un ministru nou are nevoie de timp pentru a-şi da seama unde şi cum trebuie făcute reformele.

Au existat destule voci în PDL care au cerut remanierea.

E.U.: Există într-adevăr o nemulţumire a unor parlamentari faţă de unii miniştri, dar la Snagov nu s-au vehiculat nume.

Care ar fi miniştrii care au o imagine deficitară şi ar trebui să facă un pas în spate?

E.U.: E greu de spus care dintre noi are cel mai mare deficit de imagine.

Aţi discutat punctual, la întâlnirea de la Snagov, care sunt miniştrii care trag în spate Guvernul?

E.U.: Nu, dar s-a hotărât ca, până la începutul lunii septembrie, să fie evaluat fiecare ministru în parte, în funcţie de fermitatea şi succesul implementării măsurilor asumate.

Dacă ar fi să faceţi un top al erorilor Guvernului, cu ce aţi începe?

E.U.: În primul rând, cu reducerea cheltuielilor bugetare, decisă la începutul anului 2009, care nu s-a făcut până la capăt. Apoi, nimeni nu a urmărit pas cu pas, minister cu minister, în ce măsură aceste reduceri cerute de premier au avut sau nu loc. Era vorba de reducerea angajaţilor în sectorul bugetar cu 20 la sută, dar noi nu am operat această reducere, ci am redus fondul de salarii cu procentul alocat locurilor bugetate, dar neocupate. Pe de altă parte, a fost şi o lipsă de solidaritate a guvernului, unii miniştri preferând să nu opereze reduceri pentru a-şi conserva imaginea în instituţiile pe care le conduc.

Cine este de vină că nu s-au luat din timp măsurile anti-criză?

E.U.: Tot Guvernul. Pe de o parte, miniştrii, care nu au fost solidari în reducerea schemei administrative, şi, pe de altă parte, premierul, care nu a fost suficient de ferm faţă de noi.

Cei vinovaţi n-ar trebui să se retragă?

E.U.: La momentul potrivit.

Când credeţi că va veni momentul pentru Emil Boc?

E.U.: Discuţia de la Snagov dă Guvernului termenul de 1 septembrie pentru a pune în practică măsurile anticriză. Şansa Guvernului şi a premierului este ca aceste măsuri să aibă efecte şi să revenim asupra deciziei care a dus la diminuarea salariilor şi pensiilor. Cărţile sunt doar în mâinile noastre.

Dacă aceste măsuri nu-şi dovedesc eficacitatea, Guvernul ar trebui să plece?

E.U.: Da.

Când vă aşteptaţi să apară primele efecte?

E.U.: Programul e proiectat pe acest an fiscal.

Deci, dacă până la începutul anului 2011 cabinetul Boc nu are rezultate, îşi dă demisia?

E.U.: Dacă măsurile nu au rezultatul scontat, adică nu refac echilibrul bugetar, şi nici nu apar semne de însănătoşire a economiei, atunci întregul cabinet trebuie să-şi asume eşecul şi să lase loc altui Guvern.

Preşedintele Băsescu a spus la Snagov că, pentru 30 de mii de oameni, cât reprezintă clientela politică a PDL, nu trebuie sacrificaţi 9 milioane de alegători. Atât de mare e clientela partidului?

E.U.: A fost doar o enumerare de cifre: 1.000, 10.000, 20.000 sau 30.000.

Aţi putea face o estimare, câte posturi din administraţie sunt oferite de fiecare guvernare pe criterii politice?

E.U.: Trebuie să stabilim şi noi prin lege, cum fac celelalte state europene, cu câţi oameni vine un Guvern la putere şi cu câţi pleacă: de câţi oameni are nevoie un executiv pentru a implementa programul de guvernare. La noi, din ipocrizie lucrurile sunt amestecate.

Aţi făcut o socoteală, cam câţi oameni sunt necesari pentru a pune în practică programul de guvernare?

E.U.: Unele calcule spun că, la instalarea unui nou Guvern, ar fi nevoie de o echipă de circa 2000 de persoane.

Câţi oameni au venit odată cu PDL?

E.U.: Nu foarte mulţi, fiindcă la începutul anului 2009, când ne-am instalat, noi am blocat toate posturile şi nu s-au mai putut face angajări.

Ce face PDL pentru a restrânge această clientelă, evaluată de preşedinte la 30 de mii de oameni?

E.U.: Vă dau un exemplu din minister: le-am cerut firmelor apropiate de PDL, care lucrau cu Compania Naţională de Investiţii, să renunţe la contractele cu ministerul.

Şi au renunţat?

E.U.: Da, dar nu ştim ce ne facem cu firmele PSD.

De unde ştiţi că aceste firme sunt de la PSD?

E.U.: Mă refer la cele care au membri PSD în acţionariatul firmei, fiindcă nu ne putem raporta la cele care au aşa-zişi interpuşi.

E bine să se taie pensiile mai mici de 1000 de lei?

E.U.: Nimeni nu e fericit cu această situaţie. Era greu să punem praguri mai mari de 350 de lei. Ceea ce putem face este să reevaluăm pensiile date abuziv celor care nu au dreptul să le primească.

Înainte de a decide tăierea pensiilor aţi luat în calcul o limită de bani sub care un om nu poate supravieţui?

E.U.: Avem o limită: 350 de lei. Sunt oameni care, până acum doi ani, nu aveau nici 350 de lei. Guvernul Boc a introdus acest ajutor social minim garantat.

Era mai bine să se pună un prag?

E.U.: Era, dar noi nu dispunem de aceşti bani. Dacă nu făceam aceste reduceri, de la 1 ianuarie 2011 nu am mai fi putut plăti pensiile deloc. Tot ceea ce putem face este ca această situaţie să nu dureze mult. Trebuie să acceptăm faptul că nu putem cheltui mai mult decât producem.

Doi ani?

E.U.: Nu, mai puţin.

Cum ar trebui făcută reforma în PDL? Preşedinele a vorbit la Snagov despre epoca post-Băsescu, pe care trebuie să o pregătească partidul.

E.U.: Traian Băsescu este reperul partidului. E singurul care poate să ţină atenţia partidului trei ore, aşa cum s-a întâmplat la Snagov. Preşedintele a cerut PDL să-şi caute alţi lideri.

Cum îi căutaţi pe viitorii lideri?

E.U.: Avem mulţi colegi tineri. Preşedintele ne-a mai spus că partidul trebuie să aibă propria lui viaţă şi să nu se confunde cu guvernarea, mai ales în această perioadă grea. Având în vedere măsurile dure pe care le-a luat Guvernul, e bine ca partidul să nu fie o anexă a Guvernului.

Dacă vreţi să conservaţi imaginea PDL, de ce nu veniţi cu tehnocraţi?

E.U.: S-a discutat şi acest punct de vedere: retragerea PDL de la guvernare. Dar cine ar ierta un partid care fuge la greu? Cred că, dacă vom reuşi, oamenii vor înţelege că, spre deosebire de PSD şi PNL, care stau pe margine şi depun moţiuni fără soluţii, PDL îşi asumă guvernarea, chiar cu acest risc electoral uriaş.

Când vor fi alegerile în PDL?

E.U.: S-au amânat pentru anul viitor.

Traian Băsescu sugerează că Emil Boc ar trebui să rămână la Guvern şi altcineva să conducă partidul? Cum veţi face?

E.U.: A fost o idee repetată la Snagov: la partid să meargă o echipă care să se ocupe de organizarea partidului, de munca în partid.

Cine ar urma să desemneze această echipă?

E.U.: Biroul Politic sau Colegiul Director. Ar trebui să decidem cine sunt cei trei-patru-cinci care îşi asumă în acest moment rolul de a coordona activitatea partidului şi de a da transmite mesaje către alegători.

Aveţi un termen pentru a pune în practică această strategie?

E.U.: Sper că nu încet-foarte încet sau deloc, aşa cum ne-am obişnuit. E o problemă care ar trebui să se rezolve înainte de vacanţa parlamentară. Partidul are un deficit de imagine din cauza măsurilor nepopulare luate, de aceea are urgentă nevoie de o echipă care să se ocupe de gestionarea partidului.

Cum vedeţi lucrurile în viitor: Emil Boc va rămâne la Guvern, iar la partidul îşi găseşte un nou preşedinte?

E.U.: Poate fi şi aşa. Cine este membru al Guvernului nu trebuie să aibă funcţii executive în partid. Eu am anunţat că nu vreau să fiu unul dintre cei patru prim-vicepreşedinţi care ar urma să conducă partidul după alegeri, fiindcă am foarte multă treabă la minister şi nu m-aş putea ocupa serios de ambele.

Vreţi totuşi o funcţie de vicepreşedinte.

E.U.: E o funcţie de reprezentare, nu de execuţie. Avem 20 de vicepreşedinţi şi cred că un ministru poate să ocupe astfel de funcţie. Preşedintele a spus la Snagov că nu trebuie să ţinem ocupate două funcţii: la Guvern şi la partid, pe principiul că, dacă nu iese una, poate iese cealaltă. Fiecare trebuie să aibă rolul lui: unii la conducerea partidului, alţii la guvernare. Recomandările preşedintelui sunt legate de ocazia pe care acesta o are să pună în aplicare reformele despre care a vorbit, acum are un Guvern care-i poate fi partener. Traian Băsescu ne-a spus, încă de data trecută: “nu este obligatoriu să staţi la guvernare, dacă nu vreţi sau nu sunteţi în stare să impuneţi aceste măsuri, nu mă încurcaţi. Mergeţi în opoziţie şi lăsaţi-mă să fac un Guvern capabil să scoată ţara din criză”. “Nu mă încurcaţi”, chiar aşa ne-a spus. Partidul trebuie să înţeleagă că reforma se face, nu se discută.

Traian Băsescu a mai spus la Snagov că Emil Boc ar trebui dublat de purtători de mesaje: trei persoane marcante din partid, care să nu fie miniştri, primari sau parlamentari. Pe cine vedeţi în aceste roluri?

E.U.: Dădea exemplul celor care au venit în partid din societatea civilă. Cred că este foarte util ca aceştia să se implice mai mult: Monica Macovei, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconski. Din aceeaşi echipă ar putea face parte şi Valeriu Stoica.

Dintre ei ar urma să fie aleşi purtătorii de mesaj?

E.U.: Sigur că da.

Dacă ar fi să daţi un nume?

E.U.: Sever Voinescu – e în Bucureşti, şi cred că Parlamentul i-ar lăsa destul timp să se ocupe de partid. Dezavantajul celorlalţi e că sunt la Bruxelles, dar şi ei trebuie ţinuţi mai aproape.

Cei care au votat împotriva Guvernului la moţiune vor fi excluşi din PDL?

E.U.: Ar trebui să plece. Sunt unii care au greşit, dar cei care au votat cu ostentaţie împotrivă trebuie să plece: un partid nu stă în genunchi în faţa unui om. Nici nu vă imaginaţi câtă lume a muncit pentru ca Teo Trandafir să ajungă deputat. N-a fost correct ce a făcut.

Imaginea partidului s-ar îmbunătăţi dacă Blaga, Videanu şi Berceanu ar face câţiva paşi înapoi, după ce preşedintele le-a făcut reproşuri?

E.U.: Nu sunt în măsură să vorbesc eu despre imaginea lor.

Preşedintele a cerut din nou partidului să se gândească la epoca post-Băsescu. Ce se întâmplă în partid: sunt bătălii la masa succesorală?

E.U.: N-ar fi neapărat rău să fie aşa, dar nu există o bătălie pentru preluarea puterii în partid. Sunt, probabil, unii care au aspiraţii, dar nu şi le exprimă. La alegerile interne nu s-a înscris nimeni, în afară de Emil Boc, pentru preşedinţia PDL.

Aţi vrea să fiţi preşedintele partidului?

E.U.: E prea devreme pentru mine să candidez acum.

Dar la următoarele alegeri?

E.U.: Până la urmărtoarele alegeri din partid, cine ştie ce se mai întâmplă. Mi-am dorit să fiu membru al Guvernului şi am avut această oportunitate, pentru a dovedi ce pot face concret pentru cetăţeni.

Peste cât timp credeţi că va fi pregătită România pentru un preşedinte femeie?

E.U.: În zece ani ţara ar putea fi pregătită, dar trebuie să apară şi femeia care să intre într-o cursă care se transformă adesea într-un război murdar.

Cât din cariera dvs. i se datorează preşedintelui?

E.U.: Foarte mult, dar cariera multor colegi se datorează preşedintelui. De asemenea, multe femei au fost propulsate de Traian Băsescu: Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Monica Macovei.

Există cineva în partid care ar putea prelua rolul lui Traian Băsescu?

E.U.: Nu. Nu putem spera să fim atât de norocoşi să găsim tot în PDL şi imediat încă un Traian Băsescu.

Şi ce faceţi? Aveţi un portret robot al succesorului?

E.U. Încercăm să ne descurcăm fără Traian Băsescu. E nevoie de un om foarte puternic. Partidul e mare, nu a avut timp să se omogenizeze, are mulţi parlamentari aleşi uninominal, mulţi primari şi preşedinţi de consilii judeţene şi e foarte greu să fie puşi să lucreze împreună. Principala calitate va trebui să fie autoritatea, apoi, bineînţeles, să aducă un plus de valoare partidului.

Există altcineva în afară de Blaga şi Videanu care să aibă autoritate în partid?

E.U.: Cea mai mare autoritate în partid trebuie să o aibă preşedintele acestuia.

E doar o ipoteză.

E.U.: Dacă nu ar fi atât de ocupat cu problemele guvernării, Emil Boc sigur s-ar putea îngriji mai mult de partid.

Câte hoteluri mai are soţul dvs.?

E.U.: Două: cel de la Gară şi cel de la Arcul de Triumf. Intenţionează să le vândă.

Şi ce alte afaceri mai are?

E.U.: Când l-am cunoscut în 1997, el era deja un om de afaceri realizat. Azi este tot om de afaceri, dar niciuna dintre afacerile lui nu are legătură cu ce fac eu. I-am cerut soţului meu să nu aibă nicio legătură cu fondurile publice prin firmele în care este acţionar, atât timp cât sunt eu demnitar.

Euroconstruct câştigă tot mai multe contracte pe plan local. Soţul dvs. mai are legătură cu această firmă?

E.U.: Este o poveste de presă, nu are nicio legătură, dar înţeleg că cele mai multe lucrări le-a avut această firmă când Ludovic Orban era ministru.

Mai daţi publicitate televiziunilor private?

E.U.: Am avut un contract pe fonduri europene cu Realitatea TV, dar l-am reziliat pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către firma de publicitate intermediară. Această reziliere a dus, de altfel, la atacurile repetate din partea Realităţii TV în ultima perioadă. Realitatea ar putea pretinde că se preocupă întradevăr de problemele românilor dacă ar organiza dezbateri legate de faptul că statul plăteşte 400 milioane de Euro celor păgubiţi de FNI – Sorin Ovidiu Vântu sau legate de cele 600 milioane de dolari pe care statul nu îi mai poate recupera de la Dinu Patriciu. În total este vorba de aproape un miliard de Euro. Dacă i-am fi avut, nu am mai fi fost nevoiţi să tăiem din pensii şi ajutoare sociale.

Câţi oameni mai trebuie să daţi afară din minister?

E.U.: Eu am făcut reducerile acum două luni: am redus personalul cu 28%, dacă ţinem cont şi de desfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii. De asemenea, am redus cheltuielile pentru bunuri şi servicii cu 37%. Din acest punct de vedere, am implementat deja măsurile de austeritate asumate de Guvern. Urmează cele de sprijinire a economiei.

Câte poşete mai aveţi?

E.U.: Alt mit creat de presă. Nu mai multe şi nu mai scumpe decât ale unor colege din Parlament sau decât ale soţiilor unor politicieni din opoziţie. Dacă subiectul, pe care, de altfel, îl consider neimportant în context politic, ar fi tratat corect de presa care l-a creat, s-ar constata că nu sunt nici mai bogată, şi că nici nu am ţinute mai moderne decât alte femei din politică. Spre deosebire de unele dintre ele, eu am intrat în politică având toate aceste lucruri şi aş putea să explic în orice moment cu ce bani mi le cumpăr.

(interviul original – aici)

Este ceea ce vor oamenii şi nu este o noutate. Românii ne-au spus asta la referendumul din 22 noiembrie. Votul pentru Preşedintele Traian Băsescu a însemnat acelaşi lucru: un vot pentru reformă. Deci trebuie să continuăm pe drumul reformei.

Acum câteva ore m-am întâlnit cu o parte din românii din diaspora. Am vorbit despre România, despre aşteptările pe care le au de la ţara lor, despre ce pot şi vor să ofere în schimb. Am vorbit şi despre cum este viaţa lor departe de casă. Despre problemele lor, despre lupta pe care o dau în fiecare zi.

„Să nu vă închipuiţi că viaţa aici este doar lapte şi miere” mi-a spus unul dintre ei. Criza se simte şi în Franţa, şi în Italia şi în Spania, la fel ca în România. Mulţi dintre românii care lucrează peste hotare şi-au pierdut slujbele. Multora le-au scăzut salariile pentru că firmele pentru care lucrau au fost afectate de criza economică.

Mi-au spus că s-au gândit să se întoarcă în ţară. Să îşi crească în România copiii. Sunt oameni care au plecat din România nu pentru că au vrut, ci pentru că au văzut că aici nu pot răzbi. Unul dintre ei mi-a povestit cum a încercat să îşi facă o firmă de IT şi ce s-a întâmplat când s-a lovit de birocraţia din ţară. A primit o ofertă să lucreze pentru o mare companie de IT din afara României şi a acceptat.

Cazul lui nu este singular şi ne arată cât de urgent este să accelerăm reformele. Din punctul meu de vedere, criza economică este o oportunitate de a reforma sistemul: de la sistemul de pensii, la sistemul de salarii, la economie, justiţie sau educaţie.

Este adevărat că asta ne va face pe noi, oamenii politici, nepopulari. Dar rolul nostru este să conducem şi să asigurăm că viitorul va fi mai bun şi prezentul mai drept. Nu să câştigăm concursuri de popularitate.

Unul dintre participanţi mi-a spus că l-a uimit apetenţa cu care oamenii politici din România apar la talk-show-uri, de dimineaţă până seara. M-a întrebat: „Dacă voi mergeţi la emisiuni tv, când mai aveţi timp să şi faceţi ce trebuie făcut?” Are dreptate. Scopul nostru nu trebuie să fie să convingem Realitatea şi Antena că măsurile pe care le-am propus sunt cele bune. Am încercat să câştigăm un război comunicaţional care nu poate fi câştigat şi pe care nu trebuie să îl purtăm.

Rolul nostru este să acţionăm şi să punem în aplicare măsurile de reformă. Rolul nostru, al oamenilor politici, este să continuăm să reformăm România. Să oferim un viitor mai bun şi un prezent echitabil. Şi dacă reuşim acest lucru, partea de comunicare se va rezolva de la sine.

În acest mod îi vom convinge pe românii care trăiesc acum în afara României că merită să se întoarcă în ţară. Ei vor aduce un suflu nou şi vor pune umărul la redresarea ţării. Oamenii aceştia vor să ştie că au de ce să se întoarcă în ţară. Că oamenii politici au voinţă să ducă până la capăt reformele. Că ne interesează mai mult acţiunea şi mai puţin comunicarea.

Observ că toată lumea este concentrată pe evoluţie relaţiei dintre PSD şi PDL. Este corect. Mi se pare un pas înainte spre o clarificare necesară a realităţii politice: o confruntare raţională între două partide mari. Stânga vs dreapta. Adevărul este că PSD şi PDL sunt singurele partide cu forţă pentru decizii importante.

De relaţia dintre PSD şi PDL depinde direct parcursul unor proiecte foarte importante pentru România, care vor trebui elaborate şi aplicate rapid în următoarele câteva luni.

De cât de repede vom face reforma  statului, reformă pe care PDL o susţine deschis, depinde cât de rapidă va fi revenirea post-criză. Dacă PSD rămâne o frană, în locul să fie adversar ideologic raţional, costurile vor fi mari pentru noi toţi.

Din acest punct de vedere, mi se pare că congresul PSD nu a lămurit ce va face PSD, ci a indicat doar, cel mult, cum nu mai vrea să fie vazut PSD. Nu mai vrea să fie văzut cu un lider copleşit de complicităţi cavernoase şi bântuit de fantasme SF.

Ok. Şi?

Mulţi dintre liderii PSD aflaţi în prima linie de conducere după congresul de ieri, sunt aceleaşi personaje trecute care au ales să stea un pic mai în umbră pentru că probabil, se gândesc că aşa pot să-şi maximizeze influenţa.

Nu îmi dau seama care este drumul pe care va merge PSD în problemele reale ale României, existând mulţi oameni, acum în plină forţă în PSD, care vor continua să facă ce au făcut şi până acum: să blocheze proiectele de reformă necesar României.

Oricum, ce nu am remarcat de loc, în declaraţiile noului preşedinte al PSD au fost precizările legate de aplicarea rapidă a voinţei românilor de la referendumul pentru parlament unicameral şi pentru reducerea numărului de parlamentari. Deci, PSD-ul condus de Victor Ponta ce părere are despre acest subiect? Pentru că asta este important.

Zilele trecute un coleg de breasla, mi-a oferit’ ocazia sa vad una din acele hotarari judecatoresti care ii fac pe oameni sa-si piarda increderea in justitie. Un sofer caruia i se retinuse permisul pentru ca trecut pe rosu la semafor, a contestat la Judecatorie procesul-verbal de contraventie si a adus un martor care a declarat ca soferul respectiv trecuse pe verde, iar el, martorul vazuse toata intamplarea deoarece era in urma acestuia si chiar si la momentul trecerii sale, ulterior, semaforul era inca pe culoarea verde. In hotararea judecatoreasca se mai arata ca declaratia martorului a fost consemnata si atasata dosarului. Dupa ce am parcurs’ tot ce retinuse instanta, cu stupoare citesc concluzia la care a ajuns aceasta: respinge actiunea soferului deoarece nu a adus probe prin care sa dovedeasca netemeinicia si/ sau nelegalitatea procesului-verbal de contraventie “martorul propus de acesta si aprobat de instanta, neprezentandu-se pentru a fi audiat”. Ca urmare, deoarece sarcina probarii revenea petentului, actiunea acestuia a fost respinsa. Sigur ca avocatul sau va face recurs, dar ma intreb, ce intelege bietul om din aceasta paradoxala Hotarare? Cate astfel de Hotarari nu ajung sa clatine credibilitatea celei ce ar trebui sa fie a treia’ putere in stat? Cat de profunda trebuie sa fie reforma justitiei si ce’ trebuie sa atinga ea?’

Tot respectul meu, stimati colegi.’