Turismul romanesc va deveni cu adevarat performant cand nu va mai exista evaziune

În acest moment, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului desfăşoară cea mai amplă campanie de investiţii în infrastructura de turism din ultimii 20 de ani. În zona montană, se reabilitează staţiuni întregi, se construiesc pârtii de schi, telescaune, telecabine, se amplasează indicatoare turistice etc. Există o emulaţie pozitivă din partea investitorilor privaţi în acest sens, iar turiştii sunt din ce în ce mai mulţi şi, aş îndrăzni să spun, mai mulţumiţi. Nu spun că totul e perfect, dar e clar că există un plus faţă de anii trecuţi.

Dovadă a progreselor înregistrate este şi gradul de ocupare din perioada sărbătorilor, care a ajuns chiar la 95% de Revelion. Iar asta în condiţiile în care preţurile de cazare sunt încă destul de piperate. Numai pe Valea Prahovei, Inspectoratul General de Poliţie a anunţat un trafic de 90.000 de maşini în sensul de mers către Braşov.

Aici apare o problemă – numărul locurilor de cazare declarate este de doar 32.424. Dacă ne gândim că în fiecare maşină erau în medie 3 persoane care mergeau să petreacă sărbătorile în Braşov şi Prahova, atunci avem o imagine a nivelului de evaziune fiscală practicată. Ceea ce este o problemă mare pentru bugetul de stat.

Ministerul pe care-l conduc îşi propune să crească turismul românesc şi face asta aflându-se în permanenţă sub asediul mediatic al tuturor celor rău intenţionaţi. Dacă luăm în considerare cifrele oficiale (cele declarate), turismul pare să se mişte mai încet decât o face în realitate. Progresul real este cu mult mai mare, iar profiturile investitorilor, de multe ori sunt semnificative. Din păcate există un sabotaj din partea celor care deţin unităţi de cazare pe care nu le înscriu în sistem.

Turismul românesc nu va progresa cu adevărat decât în momentul în care toate părţile implicate (minister, investitori, turişti) vor conlucra. Cu o evaziune de o asemenea amploare, de multe ori e greu să justifici investiţiile făcute. Mai mult, având în vedere că bugetul MDRT este limitat şi trebuie prioritizate lucrările de investiţii, corect se pune întrebarea dacă merită să aloci bani către proiectele de infrastructură turistică.

Există însă şi situaţii pozitive. În acest sens, aş vrea să dau ca exemplu de succes staţiunea Straja. Acolo, în urmă cu un an, la prima mea vizită, privaţii, cei care şi-au construit pensiuni sau minihoteluri, m-au rugat să investesc în extinderea si modernizarea domeniului schiabil. Le-am spus că nu pot să dau bani într-o staţiune în care nu există locuri de cazare, conform celor declarate la minister. Au înţeles ce au de făcut şi au declarat peste 1.113 de locuri de cazare reale (ieşind din economia neagră), ajungând la finalul lui 2011 la 1.313, iar noi ne-am ţinut de cuvânt şi am demarat investiţiile. Acum se exinde domeniul schiabil, se construiesc pârtii noi, apar instalaţii de zăpadă artificială şi chiar un lac de acumulare pentru tunurile de zăpadă. Zilele trecute, am văzut la ştiri câteva reportaje cu faptul că Straja a fost o staţiune plină de sărbători. Turiştii erau mulţumiţi de condiţiile de acolo, iar patronii de pensiuni şi hoteluri erau şi ei satisfăcuţi de numărul mare de clienţi. Astfel, Straja a devenit un exemplu de parteneriat între minister şi privaţi.

Dacă toţi posesorii de pensiuni şi hoteluri ar lucra fiscalizat, cu siguranţă şi investiţiile MDRT ar putea fi mai mari. Noi facem tot posibilul să-i stimulăm (avem TVA de 9% la serviciile turistice, iar taxa hotelieră a fost scăzută în acest an la 1% din valoarea tarifului de cazare), dar trebuie să înţeleagă că bunul mers al lucrurilor ţine şi de comportamentul lor. Pentru ca turismul să funcţioneze, ca orice altă ramură economică de altfel, evaziunea trebuie eradicată.