Am făcut în acest sfârşit de săptămână o vizită de lucru pe litoralul românesc să văd cât de pregătiţi suntem pentru sezonul estival. Am descoperit un haos cvasi-generalizat, mai ales în ceea ce priveşte construcţiile ilegal amplasate pe plajă. O parte a autorităţilor locale cu care am vobit mi-a spus clar: „nu avem ce să facem, au pile pe la Bucureşti şi pe la Constanţa şi, chiar cu ordin judecătoresc prin care sunt obligaţi să oprească de urgenţă lucrările, acestea merg înainte conform planului”.
Nu numai că aceste construcţii au fost ridicate fără a avea documentaţia în regulă, dar respectivii constructori, atunci când li se atrăgea atenţia cu privire la încetarea lucrărilor, nici nu se sinchiseau. Mi s-a părut că am de-a face cu categoria aceea de oameni care te privesc lung printre gene şi nu răspund la întrebări, ştiind că şmecheria şi tupeul îi va ajuta, că vor găsi o cale „să se scoată” şi că, într-un final, dreptatea va fi tot de partea lor. De aceea, am decis înfiinţarea unui Comandament format din reprezentanţi ai Poliţei Judeţene, Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Gărzii de Mediu, care să acţioneze rapid şi decisiv pentru înlăturarea respectivelor construcţii.
Mi-am adus atunci aminte de o declaraţie şocantă a unui important om de afaceri: „Apăraţi-vă Statul!” Şi câtă dreptate avea! Personaje ca respectivul afacerist vor încerca mereu să profite de fragilitatea Statului de drept.
La fiecare pas, orice ai încerca să întreprinzi, te loveşti de interesele cuiva sau de pilele cuiva. Atunci când te decizi să tai nodul gordian, se găsesc mulţi să spună că acţionezi brutal, dai dovadă de forţă discreţionară sau, pentru că tot este la modă expresia, acţionezi ca într-un regim totalitar. De bună seamă, ca ministru, nu sunt suficient de înţeleaptă pentru a-mi cheltui toată energia în vederea rezolvării „mutual-avantajoase” a acestor conflicte legislative.
Trăim într-o cultură marcată de stagnare, de tertipuri, de piedici artificiale puse, de contestaţii şi, în sfârşit, de lipsă de acţiune. De aceea avem contracte nerespectate, de aceea firmele care câştigă licitaţii întârzie cu lucrările şi trebuie să cotizeze şi către celelalte competitoare iniţiale, de aceea calendele greceşti au devenit „Paştele cailor” la români. Nu lipsa de viziune ne lipseşte, ci capacitatea de a ne pune în mişcare, hotărârea în a spune că „şmecheria nu are întotdeauna câştig de cauză”. Construcţiile ilegale de pe litoral sau de aiurea sunt simptomatice pentru realitatea pe care o trăim, în care regulile se aplică doar pentru unii.
Iar noi, noi nu ştim să ne apărăm Statul. Îl lăsăm fragil în faţa celor care cred că „merge şi-aşa” sau, chiar mai mult, „e mai bine-aşa”. Sunt oameni de afaceri pe care nu-i interesează investiţia, trăinicia în timp a lucrării începute sau efortul depus. Nu se bucură atunci când creează locuri de muncă sau contribuie la bunăstarea generală. Îi interesează doar profitul net şi cât mai apropiat în timp. Sunt oameni care ridică în câteva luni construcţii, sperând ca, în cel mai scurt timp, să-şi fi amortizat deja investiţia şi să aibă un minim de profit. Sunt oameni care vor „să-şi facă plinul în două luni pentru tot anul”, oameni care ies la pensie anticipat, eventual pe caz de boală fictivă, pentru că, nu-i aşa?, „munca provoacă apariţia cearcănelor”.