Mai e mult până departe

Vara aceasta, întreg procesul de suspendare al Preşedintelui şi tenacitatea de care a dat dovadă Traian Băsescu oferă o şansă nesperată dreptei politice româneşti. De unde victoria stângii în toamnă era o certitudine pentru mulţi, faptul că Voiculescu, Ponta şi Antonescu nu au reuşit să-l doboare pe şeful statului şi nenumăratele gafe şi prostii comise le-au arătat românilor cine este de fapt USL, ce doreşte să facă şi cum, într-o perioadă foarte scurtă, e capabil să anuleze orice progres economic făcut în timp.

La orizont se profilează o nouă construcţie de centru-dreapta care se doreşte a fi o contra-pondere reală pentru stânga. PDL, alături de Iniţiativa Civică de Centru Dreapta şi Noua Republică se pot apropia electoral de USL. Întrebarea care se pune este „datorită cui?” Iar răspunsul, oricât s-ar dori mistificat, oricât şi-ar dori unii să-şi asume meritele rezistenţei, este „datorită lui Traian Băsescu”. Este cel care a dus şi a câştigat aproape singur războaiele dreptei româneşti în ultimii 8 ani.

Din păcate, Traian Băsescu s-a erodat după 3 ani de criză economică fără precedent. Atunci când nimeni nu avea curaj  să spună adevărul, el şi-a asumat mai multe decât ar fi fost corect să i se ceară unui şef de stat aflat al doilea mandat. A preluat asupra sa multe din minusurile de imagine generate de măsurile de austeritate, tocmai pentru a mai oferi o şansă dreptei politice. Dar cine să fie urmaşii?

E drept, mulţi din zona de dreapta se imaginează a fi „noul Traian Băsescu”. Mă tem însă că aceste aspiraţii nu prea pot fi atinse de nimeni acum. La fel cum mă tem de aroganţa şi autosuficienţa unora care, fără a fi trecut îincă prin vreun război politic, se proclamă deja a fi „prezentul” şi „viitorul”, fără să fi avut vreun merit în „trecut”. Sunt oameni care nu au demonstrat încă nimic, dar, de la adăpostul tinereţii şi lipsei de experienţă politică (sper), spun deja cine merită şi cine nu merită să facă parte din „dreapta biruitoare”. Ei par la fel de intoxicaţi de „virusul Antena3” ca şi cei pe care îi critică zi de zi că se lasă păcăliţi de trustul lui Voiculescu.

Fără îndoială, sunt oameni integri din punct de vedere moral, oameni care au citit mai mult de două cărţi la viaţa lor. Din păcate însă, funcţionează după aceleaşi stereotipuri de gândire precum adversarii pe care îi critică. Numai că se află de partea cealaltă a baricadei. Aşa cum am văzut scris de curând, sun toameni care mai trebuie să înveţe „să înţeleagă mai mult decât citează din cărţi despre interesul comun”.

Aparenta integritate morală actuală nu le garantează „prezentul” şi nici „viitorul”. Puterea perverteşte şi mă tem că, deşi nu au ajuns acolo, s-au lăsat deja influenţaţi. Ca o comparaţie, Ponta, Antonescu sau Şova erau, până de curând, oameni cu viitor politic şi puţin atacabili sub aspectul integrităţii, iar totul pentru ei s-a rupt în doar câteva luni.

Le doresc acestora să calce pe drumul drept şi să se păstreze integri. La fel cum le doresc să ajungă peste ani să facă măcar jumătate din lucrurile pe care le-am făcut eu în administraţie, să-i ajute la modul concret pe români să trăiască mai bine şi să poarte măcar jumătate din războaiele politice pe care le-am dus eu de-a lungul timpului împotriva stângii şi a trusturilor de presă care m-au transformat într-o ţintă. Iar pentru ca domnul „Horia” Neamţu să nu aibă dificultăţi în interpretarea acestui text simplu, fac precizarea că mă refer şi la dumnealui (pentru că eu ştiu să folosesc pronumele personale de politeţe).