Cârcotaşi şi chibiţari care stau de-a curmezişul dezvoltării

Posted on

În ultima perioadă, în mass-media au fost exprimate opinii ale unor jurnalişti şi ale unor lideri politici referitoare la criteriile de alocare a fondurilor de investiţii în infrastructura turistică gestionate de Ministerul Turismului, afirmându-se în câteva rânduri, în mod absolut eronat, că împărţirea acestor fonduri se face pe criterii politice, că proiecte dintre cele nominalizate pentru finanţare nu ar fi oportune.

Am spus şi repet mereu, dezvoltarea turismului este o şansă de redresare şi relansare economică a României, este o modalitate de a aduce mai mulţi bani la bugetul statului, de a crea noi locuri de muncă, de a aduce bunăstare comunităţilor locale. Turismul este, în opinia actualului Guvern, o prioritate strategică de dezvoltare a ţării nostre.

Opozanţii ne-au criticat până de curând pentru faptul că, spun ei, nu se mişcă nimic în domeniul investiţiilor publice în infrastructură. Cum inconsecvenţa şi lipsa de seriozitate sunt virtuţiile criticilor noştri, de câteva zile aceştia au schimbat macazul, acuzându-ne că finanţăm proiecte pe cine ştie ce criterii politice oculte sau, o altă specie, proiecte care nu se susţin.

Adevărul este că alocarea fondurilor de către Ministerul Turismului se face pe baza unei liste de proiecte aparţinând unui număr de 32 de administraţii publice locale aprobată de Guvernul Tăriceanu prin Hotărârea de Guvern nr. 1726/2006, listă deschisă, în limita bugetului disponibil, ce a fost completată în 2009 cu alte 3 proiecte ale consiliilor locale Alba Iulia, Constanţa şi Piatra Neamţ. Finanţarea proiectului de investiţii în infrastructura turistică de la Piatra Neamţ a fost aprobată în şedinţa de Guvern din 28.04.2009, iar a celor din Alba Iulia şi Constanţa în şedinţa de Guvern din data de 03.06.2009, nici de cum după alegerile europene aşa cum s-a vehiculat în presă.

Nu ne putem aroga meritul de a fi elaborat lista proiectelor care ţin de cele patru direcţii majore de finanţare a infrastructurii turistice (direcţii materializate în programele de investiţii aprobate şi acestea în 2006, „Schi în România”, „Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană înaltă”, “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice” şi “Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor turistice de pe litoralul Mării Negre”). Noi am reuşit însă să alocăm bani pentru respectivele proiecte, în contextul în care am găsit turismul românesc aproape de colaps, inclusiv din cauza lipsei de finanţare a proiectelor de infrastructură specifice.

În legătură cu atât de disputatul proiect de dezvoltare a domeniului schiabil în zona turistică Parâng, acesta a fost cuprins pe lista lui Tăriceanu (conform HG nr. 1762/2006), cu o finanţare de 1,349 milioane lei pentru Consiliul Local al municipiului Petroşani pentru studii de fezabilitate în cadrul proiectului “Schi în România”, după care a fost nominalizat în HG nr. 1537/2008 cu 8 milioane lei pentru finanţarea proiectului tehnic. Eu doar am reuşit să aloc în acest an 14,8 milioane lei pentru confinanţarea execuţiei lucrărilor.

Regret că sunt voci care, de dragul luptei politice, ar fi în stare să sacrifice interese majore ale ţării noastre. Spun acest lucru deoarece există o atât de mare nevoie de investiţii în infrastructură, inclusiv în cea turistică, încât a nega această nevoie înseamnă a te pune de-a curmezişul dezvoltării.

De douăzeci de ani, avem “bănuitori” de profesie, din cauza cărora nu reuşim să ne dezvoltăm, a căror principală menire constă în formularea de critici apriori faţă tot ce se face în ţara noastră. Dacă nu se face, aceleaşi voci critică la fel de vehement, constatând cu superioritate şi chiar satisfacţie inexplicabilă că suntem o ţară la coada Europei. Aceştia sunt cârcotaşi şi chibiţari care nu sunt în stare să facă nimic altceva decât să vocifereze pe margine, împotriva tuturor. Ştiu foarte mulţi funcţionari sau demnitari care refuză să îşi asume proiecte, care nu semnează nimic doar pentru a nu fi subiectul unor scandaluri mediatice. Aceasta este una dintre principalele justificări ale faptului că România a rămas în urma ţărilor europene, pe lângă noi trecând uşor până şi Bulgaria .

Voi continua să sprijin aleşii locali, indiferent de coloratura lor politică, pe proiecte de dezvoltare a comunităţilor lor, dar şi să îi combat pe politrucii care susţin că turismul este un moft, în timp ce turismul ar putea alimenta consistent bugetul de stat, reducând astfel presiunea fiscală ce se exercită în prezent asupra populaţiei şi întreprinderilor mici şi mijlocii.