Zilele acestea sunt într-o vizită oficială în Ungaria. Ieri, pe lângă întâlnirea oficială cu premierul Viktor Orban şi cu vice-prim-ministrul Semjen Zsolt am vizitat puţin şi Budapesta. Am văzut un oraş frumos, cu multe clădiri de epocă, cu atmosferă de capitală europeană şi plin de turişti.
M-am gândit imediat la Bucureşti, la potenţialul turistic al capitalei noastre – care nu este cu nimic mai prejos decât al Budepestei – , potenţial care nu este din păcate suficient exploatat. Bucureştiul poate redeveni Micul Paris şi poate atrage zeci-sute de mii de turişti. Pentru a reuşi acest lucru trebuie să rezolvăm câteva probleme presante. Fără o anumită ordine, le punctez pe cele care mi se par mai importante.
Bucureştiul este un oraş în care s-a construit mult în ultimii ani, de cele mai multe ori haotic. Cu siguranţă, multe dintre aprobările de construcţii, mai ales în zonele centrale şi vechi ale oraşului nu ar fi trebuit niciodată date. Actuala lege a urbanismului nu limitează, deşi ar trebui, numărul de etaje al unei clădiri. Ne trezim cu adevărate clădiri-patrimoniu care rămân pentru totdeauna în umbră din cauza unor blocuri de birouri mamut.
Strâns legat de acest fapt este renovarea zonelor istorice, astfel încât să se păstreze specificul perioadei. Chiar aşa, cam când credeţi că se vor termina lucrările din centrul vechi al Bucureştiului?
O altă problemă ar fi cea a câinilor vagabonzi. Trebuie să înţelegem ce mesaj trimitem către potenţialii turişti când în centrul Bucureştiului se plimbă în voie haite de câini.
În general, Capitala trebuie să fie mai primitoare cu turiştii. Iar asta înseamnă străzi mai curate, înseamnă că atunci când turistul ajunge în Piaţa Romană, spre exemplu, să poată vedea cerul, nu doar cablurile agăţate de stâlpi.
Şi încă un lucru, pe care trebuie să îl învăţăm şi pe care tot îl repet şi în legătură cu litoralul românesc: preţurile sunt prea mari pentru ceea ce se oferă. Obiectivul nostru este să atragem turişti şi pentru asta trebuie să le oferim argumente, inclusiv preţuri mai mici la cazare la hotel decât în alte capitale. Atât timp însă cât preţurile din Bucureşti sunt comparabile cu cele din Viena sau Roma, nu ne putem aştepta ca turiştii să vină în valuri.
Niciuna dintre aceste probleme nu este insurmontabilă. Depinde de noi să le rezolvăm şi să redăm oraşului strălucirea pe care a avut-o altădată. Se poate, de asta sunt sigură; totul este să se vrea.
