Ceremonia de investire a lui Barack Obama a fost prilej de a constata inca o data disponibilitatea unora dintre noi de a aprecia tot ce nu este romanesc si de a critica si desfiinta exact aceleasi lucruri, daca sunt ale noastre. Astfel, cheltuielile enorme cu organizarea festivitatii, programul evenimentului, discursul noului presedinte al SUA, totul a fost gasit exceptional de catre cei care s-au dus pe la televizoare sa comenteze evenimentul. Am vazut si cu cat respect a fost primita declaratia lui Hillary Clinton referitoare la faptul ca Rusia foloseste resursele naturale, gazul mai exact, in negocierile politice. Imi amintesc exact cate critici si-a atras Traian Basescu de la aceleasi persoane atunci cand a declarat in iunie 2007, dupa Summit-ul energetic al tarilor din Europa de Sud-Est, ca Romania “nu va accepta ideea utilizarii energiei ca pe o arma politica”.
In calitate de ministru al Turismului am avut ocazia sa aud strainii vorbind mai frumos despre tara noastra decat o facem noi insine. Am vazut mai mult respect la ei decat la noi fata de valorile noastre. Si nu ma opresc sa dau exemplul maestrului Gheorghe Zamfir. Un artist de geniu pe care oamenii il ovationeaza in picioare in afara tarii. In timp ce aici, in Romania, este somer. Orice am dori sa facem pentru tara asta, trebuie sa incepem de la schimbarea mentalitatii. Atat timp cat a-ti iubi tara si a-ti respecta istoria, traditiile, valorile sunt considerate sentimente desuete, nu avem sansa de a ne depasi conditia de popor nefericit la el acasa.
