În presă au apărut speculaţii referitoare la Legea Capitalei, care ar urma să reglementeze modul în care se iau deciziile pentru Bucureşti. Exemplul tuturor capitalelor europene, fără excepţie, arată că Bucureştiul are nevoie de o reformă administrativă şi chiar politică. Nu putem păstra acest model ceauşist desăvârşit pe vremea lui Adrian Năstase: şase oraşe într-unul singur, fiecare cu aparatul său administrativ.
În 2004, cetăţenii Capitalei au votat Alianţa D.A. şi proiectul lui Traian Băsescu tocmai pentru a repara greşelile făcute de Guvernul Năstase între 2000 şi 2004. În aceşti ani în care Traian Băsescu s-a aflat în opoziţie faţă de PSD, au existat 205 hotărâri ale Consiliului General şi alte multe Ordonanţe de Urgenţă cu scopul de a limita puterea de decizie a Primarului general şi de a o transfera toată către primarii de sector.
Mesajul explicit al campaniei electorale duse de PD şi PNL (A.D.A.) a fost revenirea la starea de dinainte de 2000. Din păcate, pentru că liberalii au obţinut în 2004 trei primari de sector, înţelegerea nu a mai fost respectată. Peste noapte, viceprimarul Ludovic Orban, Preşedinte al PNL Bucureşti, a renunţat la acordul semnat înainte de alegeri şi, implicit, la ideea unei decizii unitare pentru întreaga Capitală.
În acest moment, nu există aproape niciun nivel de conlucrare între primarii de sector sau între aceştia şi Primarul general. Fiecare decide asupra propriei „feude”. Primarii au puteri cvasidepline asupra sectoarelor, fără însă a avea în vedere imaginea de ansamblu.
Legea Capitalei susţinută de PDL Bucureşti are rolul de a unifica decizia privitoare la dezvoltarea Bucureştiului la nivelul Primarului general. În acest moment, deşi este al doilea om politic ca număr de voturi exprimate, atribuţiile acestuia sunt destul de limitate. Cred că nu mă poate bănui nimeni că susţin cauza lui Sorin Oprescu, cel mai prost primar pe care l-a avut Bucureştiul vreodată, dar adevărul este că această dezlânare administrativă provoacă deficienţe majore în funcţionarea oraşului.
Având în vedere încrederea pe care o arată sondajele de opinie în PDL Bucureşti în acest moment, este absurd argumentul pregătirii terenului pentru alegerile de anul viitor. Pentru prima dată după mult timp, nu mai suntem în pole-positionpentru fotoliul de Primar general sau pentru majoritatea în CGMB. Mai mult decât atât, conform noii legi, putem să ne pierdem chiar şi cei doi primari de sector. Cu toate că ne asumăm un risc politic, lansăm acest proiect legislativ în dezbatere publică tocmai pentru că el este în folosul bucureşteanului.
Cei care se opun acestui proiect o fac pentru că şi-au intrat în rolul de „baroni de Bucureşti”, care au propriile lor „curţi” şi cred că nimic nu-i mai poate mişca din loc. Sunt oameni care s-au dedulcit la banii foarte mulţi pe care-i au pe mână. Spre exemplu, s-a ajuns în situaţia ca Sectorul 1 să aibă un buget de 1,8 miliarde de lei, în timp ce Sectorul 5 are doar 300 de milioane. Adică de 6 ori mai mult, în condiţiile în care populaţia Sectorului 1 este mai mică. Vocalul primar Chiliman uită să spună că are un buget cât al Primăriei Generale, după ce se scad subvenţiile acordate RADET şi RATB. E normal, deci, ca Andrei Chiliman, despre ale cărui tunuri a tot scris presa, să nu vrea să renunţe la postul său de acum.
Legea Capitalei este un demers politic legitim şi util. Simplifică traseul deciziei administrativ-politice şi reduce birocraţia. Creează premisele unei strategii cu adevărat unitare de dezvoltare a Bucureştiului şi elimină baronizarea care are loc acum la nivelul unora dintre sectoare. Mai mult decât atât, prin propunerea ca membrii Consiliului General să fie aleşi uninominal, redă puterea bucureşteanului.
Cred că toate acestea sunt argumente suficiente care să susţină nevoia unui nou act normativ. Sigur, proiectul nostru este perfectibil şi tocmai de aceea se află în dezbatere publică – pentru ca opoziţia sau societatea civilă să se pronunţe, să propună modificări şi să ajungem la o formulă finală mult mai bună.
Iar în momentul în care dezbaterea se va încheia, nu avem decât să ne prezentăm cu toţii în faţa bucureştenilor şi să le cerem opinia. O astfel de decizie trebuie neapărat să fie luată ca urmare a unui vot. De aceea, propun referendum pentru adoptarea Legii Capitalei. Pentru că nu vreau să fie privit ca un act politic discreţionar şi pentru că bucureştenii merită să fie informaţi despre problemele reale ale Capitalei şi despre ce putem schimba în bine.
