Când am preluat portofoliul de ministru al Turismului, mi-am asumat dezvoltarea domeniului pe diverse ramuri. Printre care şi turismul viticol. De altfel, am şi încurajat programul Drumul Vinului, cea mai bună modalitate de a îmbina economicul cu activitatea turistică pe această zonă.
De câţiva ani, tot vreau să merg şi eu la culesul viei. Întâmplarea face ca anul acesta să primesc o propunere chiar din partea Facultăţii de Horticultură din cadrul din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Evenimentul nu va avea loc oriunde, ci chiar în judeţul meu natal, în staţiunea viticolă Pietroasele.
Asta îmi aduce aminte de practica şcolară, atunci când eram luaţi toamna la cules de fructe. Nu am uitat nici via de la Costeşti, satul bunicilor mei. Îmi aduc şi acum aminte de masa de prânz, pe pătură, sub nucul din vie, de mirosul de strugure strivit în praf, de drumul de întoarcere către casă, cu căruţa, pe înserat, şi de mustitul strugurilor în tocitoare. Sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie pe care le poate retrăi un adult.
Mi-aş dori ca toţi copiii să aibă astfel de momente, la care, mai târziu, să se poată întoarce. Într-un fel, atunci când ai avut parte de o copilărie fericită, aşa cum am avut eu, tot cauţi ceva din magia timpului trecut.
Mi-aş dori să văd ca produs turistic excursii în care, mai ales copiii de la oraşe, să cunoască frumuseţea vieţii de la ţară. Poate că viaţa de la sat înseamnă mai puţin confort, dar, cu siguranţă, înseamnă mai multă candoare, mai multă libertate şi un cer mai plin de stele noaptea. Până la urmă, aşa cum bine spunea Lucian Blaga, „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. /Aici orice gând e mai încet, /şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, /ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, /ci adânc în pământ undeva. /Aici se vindecă setea de mântuire /şi dacă ţi-ai sângerat picioarele.”
