Primul pas începe cu prima casă

Este primul meu post din 2010 şi vreau să încep prin a ura tuturor cititorilor ‎blogului meu şi tuturor românilor un an mai bun şi multă sănătate. ‎
Astăzi vreau să scriu câteva rânduri despre primii paşi. Mai precis de primii paşi ‎făcuţi de tinerii care au terminat liceul sau o facultate şi vor să îşi întemeieze o familie. ‎Îmi aduc aminte şi eu de acea perioadă din viaţa mea. La început totul poate părea ‎dificil. Este greu să îţi găseşti un serviciu bun. Vrei încă să fii tânăr, fără ‎responsabilităţi. Pe de altă parte, vrei să reuşeşti în viaţă şi asta înseamnă să îţi asumi ‎responsabilităţi. Nu mai vrei să trăieşti cu părinţii şi vrei o casă a ta, mai ales dacă ‎plănuieşti să te căsătoreşti. Ştiu cât este de greu, mai ales tinerilor de astăzi care simt şi ‎ei criza economică globală care afectează şi România. ‎
Criza economică nu trebuie să pună însă între paranteze viaţa tinerilor. Din ‎contră, ei au nevoie acum de mai multe şanse şi asta încerc eu să le ofer. De aceea, ‎unul din principalele obiective ale mandatului meu de ministru al Dezvoltării ‎este ca în următorii 3 ani să construiesc prin ANL locuinţe pentru aproximativ ‎‎100,000 de tineri care s-au adresat în acest sens administraţiilor publice locale. Sunt ‎tineri care fac primul pas – la serviciu, în viaţa de familie – şi au nevoie de ceva sigur, ‎care să fie al lor. Deja, primele măsuri pot fi luate.
Ca ministru, intenţionez să pun în ‎vânzare peste 9,000 de locuinţe ANL către chiriaşii de acum. Vor fi locuinţe pe care ‎vreau să le introduc în programul Prima Casă, pentru ca şi tinerii care nu au venituri ‎ridicate să le poată achiziţiona. Este doar primul pas şi vreau să fac mult mai mult. ‎
Ştiu că nu va fi uşor, dar se poate! Ca ministru voi avea grijă să folosesc toate ‎resursele disponibile pentru a le oferi tinerilor mai multe şanse în viaţă. Pentru că tineri au nevoie de ajutor, pentru că ştiu cât de greu poate fi să faci primii paşi şi pentru că tinerii ‎sunt viitorul nostru!‎
‎ ‎
P.S. Pentru cei care discută şi astăzi pe larg declaraţiile mele legate de Marie Jeanne ‎Ion, îi invit să citească zecile de articole care s-au scris pe această temă şi care ridică ‎aceleaşi semne de întrebare la care am făcut şi eu referire. Unele din aceste semne de ‎întrebare au fost ridicate chiar de colegii jurnalişti, alături de care Marie Jeanne Ion a ‎fost în Irak.‎