Din ce în ce mai multe voci vorbesc despre o reintrare a Europei în recesiune anul viitor, pe fondul crizei datoriilor suverane. Deja, în trimestrul al treilea din 2011 s-a simţit o încetinire considerabilă a ritmului de creştere, multe ţări, printre care Germania, Marea Britanie sau Franţa ajungând aproape la stagnare sau la creşteri extrem de mici.
În acest context, perioada imediat următoare se anunţă destul de complicată pentru guvernele ţărilor din Europa. Sunt mulţi care acum sunt obligaţi să vină cu măsuri de austeritate dure şi extrem de tranşante. Spre exemplu, “curajoasa” Ungarie, model de urmat pentru USL când cerea încetarea acordului cu FMI, a ridicat TVA-ul de la 25% la 27%, cel mai ridicat nivel din UE. Mai mult, impozitul pe venit a crescut la 37%, iar premierul Viktor Orban a trebuit să ceară şi el acord precautionary FMI-ului, exact de tipul celui pe care îl are acum România.
În toate ţările intrate în hora crizei datoriilor suverane se anunţă măsuri de austeritate. Grecia, Italia şi Spania au anunţat decizii de reducere a cheltuielilor. Destul de tranşante şi destul de dure, dar nimeni nu le mediatizează, doar pentru a spori sentimentul că numai românilor le este greu. Toate guvernele sunt sub presiune – nu întâmplător, în ultimele două săptămâni, s-au produs schimbări de leadership politic în Italia, Spania şi Grecia. E o criză economică suficient de articulată încât să afecteze toţi politicienii populişti, care le-au vândut cetăţenilor permanent iluzia traiului pe datorie.
E o situaţie politico-economică destul de plumburie la nivelul Uniunii Europene. Intrarea în recesiune a Zonei Euro poate avea un efect similar pentru economia globală cu lucrurile întâmplate în 2007 şi 2008. În această logică, România nu este scutită de posibile efecte negative. Fie din perspectiva scăderii exporturilor, pentru că ţările din Vestul Europei reprezintă principala piaţă de desfacere pentru produsele româneşti. Fie din perspectiva costurilor de împrumut pentru acoperirea unui eventual deficit bugetar.
Totuşi, noi suntem într-o situaţie mult mai bună decât a tuturor celorlalte ţări. Aşa cum plastic spunea ambasadorul Franţei (ţară care are şi ea probleme şi pregăteşte măsuri de austeritate), Guvernul de la Bucureşti a fost „elevul model al FMI”. Mai mult decât atât, aş spune eu, faptul că acest Cabinet a dus la îndeplinire chiar măsurile pe care noi le-am propus a transmis un semnal de încredere atât FMI, cât şi CE. Să fii „elevul model al FMI”, dar cu iniţiativă proprie, nu este deloc un lucru peiorativ, ci, din contră, unul de laudă la adresa unui Executiv care nu a guvernat cu ochii la sondaje, ci la binele economiei. Creşterea din sondaje a PDL şi scăderea USL reprezintă rezultatul direct al faptului că mulţi români încep să-şi dea seama că Guvernul Boc a fost responsabil şi a făcut ce trebuia. Mai mult, că USL-ul este o alianţă împotriva firii, al cărui singur scop este să ajungă la guvernare. Nu au soluţii economice, nu au expertiză, nu au cadre. Dacă ar ajunge ei la putere, toate sacrificiile făcute de români în ultimii ani ar fi fost în van.
Românii încep să-şi dea seama că au nevoie de politicieni responsabili, de politicieni care să le spună adevărul, nu de demagogi şi populişti. Iată adevăratul motiv al căderii USL şi al creşterii PDL. Eu cred că această tendinţă se va păstra şi în continuare.
Cu siguranţă, România va rezista mai bine în faţa crizei economice decât în 2009, imediat după dezastrul alianţei Tăriceanu (PNL) – Geoană (PSD). Toate datele economice pe care le-am prezentat săptămâna trecută confirmă faptul că suntem pe drumul cel bun şi că suntem, în mod cert, mai bine pregătiţi.
Există însă o condiţie pentru a trece cu bine peste al doilea val al crizei: avem nevoie de stabilitate politică. Or, în acest moment, Uniunea Socialistă, PSD în mod deosebit, reprezintă un factor de dezordine politică de natură să ameninţe stabilitatea economică a ţării. Scandalul creat în jurul funcţiei de preşedinte al Senatului, dar mai ales suspendarea Preşedintelui reprezintă semnale clare că opoziţia va face tot posibilul pentru a crea haos, din urma căruia cred ei că vor câştiga.
Gestul inconştient şi ignorant al USL de a merge înainte cu ideea suspendării Preşedintelui arată un lucru: cei din opoziţie doresc ca românilor să le meargă rău. Numai aşa vor avea ei acces la putere. Dacă economia merge bine, atunci şansele lor se diminuează dramatic. Vor face tot ce ţine de ei pentru a crea instabilitate politică, de natură să afecteze parcursul economic al ţării. Nu întâmplător, acţiunea vine într-un moment în care economia dă semne de revenire, lucru confirmat de datele INS pe trimestrul al treilea.
Pentru cei care se prefac că nu înţeleg în ce fel afectează tentativa de suspendare a Preşedintelui evoluţiile economice, reamintesc faptul că pieţele financiare sunt foarte sensibile în acest moment. Orice urmă de instabilitate politică, aşa cum este această tentativă a USL, este privită ca un semnal că ţara respectivă trebuie ocolită. Tentativa de suspendare ticluită de Ponta şi Antonescu reprezintă un downgrade al imaginii României în ochii posibililor investitori.
Concluzia nu poate fi decât una singură: România e pe drumul cel bun din punct de vedere economic, fiind capabilă să facă faţă unui foarte probabil val al doilea al crizei economice, dar avem nevoie de stabilitate politică.
