Mult timp, în mintea mea, startul anului şcolar echivala cu începutul anului. Mai simplu, începerea şcolii era ziua cea mai importantă a anului. Întotdeauna am privit şcoala ca un loc care te formează ca om: pe lângă învăţătura ca atare, extrem de importantă, printre colegi înveţi ce înseamnă prietenia, competiţia şi se stârneşte pofta de cunoaştere.
Cu toate schimbările care s-au produs de când eram eu elevă şi până acum, cred că imaginea copilului care intră în prima zi la şcoală sau care-şi revede prietenii după o vacanţă lungă a rămas aceeaşi. O bucurie nedisimulată şi o energie specifică doar copilăriei.
După doi ani de dificultăţi, cred că toamna aceasta se simte un reviriment la nivelul societăţii în entuziasmul faţă de şcoală. Poate şi pentru că avem ceva mai multe motive să fim optimişti. Noul an e un început de drum, sper eu, lung şi plin de succese pentru învăţământul românesc.
Şcoala românească a trecut în ultimii ani printr-o etapă dificilă, dar, odată cu aplicarea noii Legi a Educaţiei, lucrurile se vor îmbunătăţi. Pentru prima dată, în centrul sistemului de învăţământ sunt copiii. Aceştia nu mai sunt priviţi ca actori secundari ai actului educaţional, ci ca scop final. Rolul copiilor trebuie să fie acela de a creşte şi de a se dezvolta armonios, de a învăţa deopotrivă informaţiile necesare pentru a avea un drum lin în viaţă, dar şi cum să se integreze în societate.
Cred că schimbarea aceasta de paradigmă, dinspre învăţământul orientat către oamenii din sistem spre cel care-i are pe elevi în centrul atenţiei, va aduce o îmbunătăţire semnificativă a şcolii româneşti. Sper din toată inima să nu ne mai confruntăm vreodată cu imaginea negativă a Bacalaureatului de vara aceasta. Există resurse în interiorul nostru, elevi, profesori şi părinţi, pentru a progresa.
Ca decidenţi guvernamentali, e firesc să încercăm să le oferim elevilor condiţii bune de studii şi profesori pregătiţi şi motivaţi. Din experienţa personală, atunci când particip la inaugurarea unei şcoli renovate de către MDRT, a unei săli de sport construite pentru vreun liceu sau chiar a unei grădiniţe pentru preşcolari, am senzaţia că reuşim să contribuim activ la dezvoltarea următoarei generaţii. Înconjurată de elevi bucuroşi că au o şcoală modernă, un laborator bine dotat, o sală de clasă cu mobilier nou, mă încarc la rându-mi de energie pozitivă.
Nu vreau să închei fără a le transmite un mesaj copiilor. Le spun şi lor ceea ce, la rându-mi, am fost învăţată de părinţi: viaţa este o competiţie care trebuie câştigată şi alergătorul care este primul din pluton ridică ştacheta performanţei şi îi obligă şi pe ceilalţi să ţină ritmul. Aveţi şansa ca, ajutaţi de părinţi şi de dascăli, să deveniţi tot ceea ce vă doriţi. Să aveţi parte numai de succes şi de bucurii!
Iar dumneavoastră, dragi părinţi, aveţi datoria să fiţi puternici şi optimişti. La vârsta pe care o au acum, copiii au nevoie de toată iubirea şi atenţia dumneavoastră. Fiţi alături de ei, încurajaţi-i către carte, ajutaţi-i să se dezvolte. Oferiţi-le şansa de a ajunge oameni de nădejde. Fiţi alături de dascăli pe acest drum al educaţiei, care porneşte de acasă şi se definitivează la şcoală.