Tot raul spre bine!

Guvernul Ungureanu a căzut, PDL trece în opoziţie. Asta este realitatea politică dar si socială a României la această  oră. După zile întregi de trădări, zvonuri care au umplut media până la saturaţie, informaţii pe surse din tabăra opoziţiei sau a puterii, situaţia s-a tranşat. USL a găsit suficienţi trădători cât să îşi treacă moţiunea. Jalnic spectacol au oferit cei care s-au culcat seara pdl-işti şi, chinuiţi peste noapte de răsucirea principiilor ca mititeii pe grătar, s-au trezit dimineaţa susţinători ai USL-ului! Cât lichelism! Tot ce s-a afirmat în ultimul timp a fost uitat cu naturaleţe de aceştia ori de liderii USL, ca si când nu ar fi fost vreodată spus, că doar scopul scuză mijloacele în politică! Şi dă-i şi dă-i cu ” ţărisoara mea”, cum brusc au fost ei cuprinşi de revelaţia rolului pe care îl pot avea în istoria României, vânzându-se pentru un loc sigur de parlamentar ori pe promisiuni ieftine de orice fel.

Trec peste faptul că demiterea, un act democratic altfel,  nu aduce nimic bun ţării.  E un moment în care stabilitatea politică este esenţială pentru consolidarea credibilităţii României castigată atât de greu şi cu atâtea costuri pentru cetăţeni. USL nu are idee ce are de făcut şi prin populismul lor cunoscut riscăm să distrugă toate efectele pozitive pentru economie obţinute de guvernarea Boc.

Merg la un alt aspect important, cel legat de ce urmează în PDL. Şi aici cred că punctul meu de vedere nu este pe moment cel mai uşor de acceptat. Dar el se va dovedi corect în noiembrie. Am spus zilele trecute că dacă USL vine la guvernare, în şapte luni oamenii ne vor regreta. Guvernul lor nu va putea face nimic pentru asteptările uriaşe pe care populaţia le are, întâi pentru că tot ce se putea face am făcut noi, inclusiv am creat condiţii pentru refacerea salariilor bugetarilor şi apoi, pentru că ei nu vor avea timpul necesar şi contextul economic care să le permită.

Deci, PDL are şansa de a depăşi momentul dificil în care se află. Am ajuns aici pe mâna noastră. Fie ne-am asumat măsuri care ne-au costat enorm electoral, dar am dovedit astfel responsabilitate si competenţă la guvernare, fie am greşit. Am greşit că nu am comunicat suficient si nu am facut o permanentă informare a cetaţenilor cu privire la justeţea acţiunilor noastre. Am greşit că am susţinut oameni care au dăunat imaginii partidului prin incompetenţă ori prin faptele lor, mulţi dintre aceştia fiind preluaţi de la guvernarea Tăriceanu, ori de la PSD. În mod cert, aceştia vor găsi soluţia de a se lipi înapoi de USL. Am greşit că am acceptat traseismul. Dar mai ales am greşit că ne-am lăsat luaţi de guvernare şi am uitat să facem politică. Ar fi multe lucruri de spus, dar nu vreau să lungesc postarea.

Tot răul spre bine! Cu această ocazie s-a făcut curăţenie în partid, am scăpat de trădători, şi poate trebuie să vedem ce mai este aici de făcut, am rămas cu cei cu care putem reporni motoarele partidului şi câştiga alegerile din toamnă. O moleşeală şi o apatie specifice puterii ne cuprinseseră şi parcă nu ne mai interesa decât exercitarea ei pentru încă o zi. Într-un moment în care clasa politică, discursul politic au coborât atât de mult, când principiile lipsesc fără urmă iar oferta politicienilor este searbădă, respingătoare, populistă, demagogică sau se măsoară în pungi electorale, este nevoie de altceva. PDL are şansa istorică să indice un drum nou electoratului. Că ne place sau nu, cred că suntem obligaţi acum să pornim pe acest drum.