CINE CRED EU CA AR TREBUI SA FIE PRESEDINTELE PDL

A început să se vorbească din ce în ce mai mult despre Convenţia Naţională a PDL. Subiectul principal este competiţia internă pentru funcţia de Preşedinte al partidului.

Am susţinut, şi aici pe blog, şi în Consiliul Naţional de Coordonare, dar şi în interviul din Evenimentul Zilei de vineri, ideea unui portret-robot pe care ar trebui să-l aibă şeful partidului: să fie integru (să nu fi fost acuzat de corupţie), să fie validat prin vot de către români, să se bată pentru interesele partidului, să fie un veritabil om de dreapta şi, poate cel mai important, să ofere coeziune şi unitate PDL.

Duminică, am semnat pentru susţinerea candidaturii lui Emil Boc la preşedinţia partidului. Actualul Preşedinte este omul care corespunde tuturor criteriilor mele.

Deşi a fost timp de aproape 5 ani primar al oraşului Cluj-Napoca şi de doi ani şi jumătate este Premier, în jurul numelui lui Emil Boc nu planează suspiciuni de corupţie. Şi recunosc asta şi adversarii noştri politici. Este puterea exemplului atunci când vine vorba de reforma morală în PDL.
Actualul Preşedinte al PDL a câştigat una dintre cele mai dure bătălii electorale în 2004 la alegerile locale, în faţa pesedistului Ioan Rus, pe atunci ministru de Interne. Cu infinit mai puţine resurse financiare şi pârghii specifice, Emil Boc a devenit primar. A luat oraşul din starea dezastruoasă în care l-a lăsat peremistul Gheorghe Funar şi l-a transformat în totalitate. Cluj-Napoca a devenit centrul celor mai mari investiţii private din România după Bucureşti. În 2008, a fost reconfirmat cu 76,2% dintre voturi, cel mai bun scor dintre toţi primarii noştri din capitalele reşedinţă de judeţ. Ca Preşedinte al partidului, a câştigat toate bătăliile electorale.

Preşedintele PDL trebuie să fie un om care a evoluat în acest partid, care s-a aflat mereu în bătălia politică la vârf. Care nu a dat niciun pas înapoi nici în lupta cu PNL şi nici în cea cu PSD sau cu televiziunile mogullilor. PDL trebuie să se bată să câştige alegerile din 2012, nu să spere în soluţia „partidului-balama”. PDL are nevoie sa fie în opoziție cu PSD şi PNL, aşa cum a fost sub Traian Băsescu, nu să negocieze până la confuzie cu acestea.
Ca Prim-ministru, Emil Boc este cel care a luat cele mai importante măsuri de reformă administrativă a ţării. Prin hotărârea şi determinarea de care a dat dovadă în reformarea statului, actualul Preşedinte al PDL este un veritabil om de dreapta. Reforma sistemului salarizării unitare, a sistemului de pensii, primenirea aparatului administrativ, dar şi Codul Muncii, sunt tot atâtea măsuri de dreapta care au putut fi implementate în ultimii doi ani.

Ştiu că bătălia politică într-un partid poate fi şi intensă. Ultimii ani au fost marcaţi şi de momente mai tensionate în interiorul PDL. Chiar contestat fiind, Emil Boc a dat dovadă de înţelepciune şi a ţinut partidul unit. Mi-aduc aminte de criticile din vara trecută a unora la adresa Preşedintelui partidului. Mulţi au spus atunci, inclusiv eu, că trebuia să fie mai tranşant şi să-i excludă din partid pe critici. Preşedintele a fost însă cel care a susţinut că e loc pentru toată lumea, că în partid trebuie să existe pluralitatea opiniilor. Or, PDL are nevoie să transmită un mesaj de unitate după Convenţia Naţională din mai. Împreună, trebuie să accelerăm procesul de recâştigare a încrederii românilor. Nu e loc de strategii individuale sau, şi mai rău, de eventuale vendete personale.

Din toate aceste motive, cred că omul care ne-a condus spre atâtea succese trebuie să fie reconfirmat în funcţie. Nu-mi doresc să transform acest punct de vedere într-un laudatio la adresa Preşedintelui Emil Boc. Acest articol este mai degrabă o analiză a situaţiei în care se află partidul.