Convenţia Naţională de luna viitoare trebuie să reprezinte momentul relansării PDL. După doi ani în care ne-am ocupat mai mult de administrarea României, trebuie ca partidul să înceapă să se gândească şi la alegerile de anul viitor.
Cea mai mare miză a Convenţiei Naţionale este reafirmarea identităţii de dreapta a partidului. Trebuie să continuăm pe drumul reformării României şi a clasei politice. PDL este singurul partid care, în 21 de ani de după căderea comunismului, a demonstrat voinţă politică reală în dorinţa de a schimba starea de fapt a ţării.
Cred sincer că singura şansă a PDL în acest moment este să le arate românilor că măsurile pe care le-a luat Guvernul sunt bune şi vor produce efecte pozitive în perioada următoare. Trebuie să le arătăm că toate deciziile au fost luate în interesul lor.
Calea spre recăpătarea încrederii electoratului ne obligă să avem continuitate şi să nu renunţăm la obiectivele pe care ni le-am impus singuri. PDL nu trebuie să se compare nici cu PSD, nici cu PNL. PDL va fi judecat pentru acţiunile sale – avem soarta politică în propriile mâini, nu suntem dependenţi nici de ce spun televiziunile mogulilor, nici de ce spune opoziţia.
Românii trebuie să ştie că aceia care sunt zi de zi atacaţi de o presă ostilă şi bine cravaşată de moguli sunt, de fapt, cei care le vor binele. Mulţi democrat-liberali sunt atacaţi pentru că sunt incomozi. Acest Guvern este hulit de televiziunile de ştiri, tocmai pentru că nu a cedat în faţa şantajelor practicate de Vântu şi Voiculescu.
Ca ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, am fost ţinta a nenumărate campanii de presă. Atacurile şi jignirile la adresa mea au curs ploaie timp de mai bine de doi ani. Nu am cedat însă, nu am negociat nimic. La MDRT, înainte ca eu să devin ministru, au existat doar nouă (9) drepturi la replică. Anul trecut am dat de 15 ori mai multe. Acum, imprimantele sunt în permanenţă în funcţiune, firele telefoanelor se încing, căsuţele de e-mail sunt pline: comunicate de presă, informaţii, corecturi, drepturi la replică etc. Oare ce s-a schimbat?
Acum, în perspectiva votului pentru preşedinţia partidului, la fel. Susţinătorii lui Emil Boc sunt ţinte vii. Zi de zi, oră de oră, câte un atac nou, pentru te miri ce. Şi nu vorbesc numai de televiziuni, ci şi de gaşca băieţilor veseli din USL. Ba, din păcate, chiar din partea unor colegi de partid, care nu înţeleg că PDL, pentru a supravieţui, trebuie să iasă unit din această bătălie. Nu există strategii individuale care să-ţi aducă succes. Dacă nu cred, susţinătorii lui Vasile Blaga ar trebui să se uite la PSD-ul lui Adrian Năstase şi ce s-a ales de toţi cei care s-au „detaşat”.
Am înţeles de mult că atacurile la adresa membrilor PDL şi ai Guvernului reprezintă, de fapt, rezistenţa sistemului la schimbare. Întrebarea vine firesc: de ce ar vrea USL şi mogulii să te laude?
