CUM ŞI DE CE FEMEILE SUNT DISCRIMINATE ÎN POLITICA ROMÂNEASCĂ

Astăzi a avut loc Convenţia Naţională a Organizaţiei de Femei a PDL. Cred că este un prilej extrem de potrivit pentru o dezbatere de substanţă privind rolul femeii în politică. E o temă pe care, de multe ori, bărbaţii, dar şi mass media preferă să o evite. Motivul principal vine tot din zona stereotipurilor sociale, poate cel mai pregnant dintre acestea fiind faptul că „unui bărbat nu-i place să fie condus de o femeie”. Adevărul este, oricât de puţin ne-ar plăcea să acceptăm, că politica a fost mult timp un joc al bărbaţilor pentru că este unul din locurile unde se iau deciziile, de unde vine puterea şi influenţa.

Accesul femeilor în funcţii importante în politica românească (acum sunt trei miniştri şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, o mulţime de femei parlamentar sau europarlamentar) s-a făcut treptat în ultimii 20 de ani şi cu siguranţă nu ca rezultat al unei discriminări pozitive. Femeile care se află acum în poziţii de putere sunt acolo pentru că merită: au calităţi, sunt ambiţioase, muncitoare şi dau dovadă de rezistenţă în faţa tuturor actelor misogine ale bărbaţilor. Dar nu sunt nici pe departe singurele. Cred că femeile din politica românească au progresat suficient de mult pentru a obţine o funcţie de Premier sau de Preşedinte. Şi chiar dacă nu o vor face în perioada imediat următoare, au această cale deschisă – trebuie doar să apară femeia potrivită.

Există un raport dezechilibrat între bărbaţi şi femei în politică – e un lucru extrem de uşor de constatat. Dar soluţia nu este neapărat discriminarea pozitivă. Ideea nu este să avem cote: 30%, 50% sau 90% femei în politică. Soluţia este ca femeile şi bărbaţii să aibă şanse egale de promovare. Dorinţa este să avem politicieni competenţi şi integri, femei şi bărbaţi deopotrivă, care să promoveze pe principiul meritocraţiei. Iar asta înseamnă modernizarea partidelor!

Nu întâmplător mai toate femeile-politician din România au fost ţinta unor atacuri extrem de dure din partea opozanţilor politici sau ai presei. Atacurile au vizat aspecte ale vieţii private, garderoba sau lucruri care ţin de condiţia specifică femeii şi nu competenţa sau integritatea sa. Toate astea au arătat o societate marcată de misoginism.

Pot împărtăşi din experienţa mea – am fost în toţi aceşti ani extrem de atacată pentru lucruri care ţin de postura mea de femeie. Nu am acceptat sugestiile unora de a deveni femeia-bărbat Nu am renunţat la feminitatea mea, pentru a fi mai ferită de adversari. Ba din contră, cred cu sinceritate că acesta este unul dintre plusurile pe care le avem noi ca femei – inclusiv în politică. În viaţă, nu numai în politică, secretul cel mai important este să fii naturală, să nu încerci să fii altceva decât eşti.

Cred că femeile din politică ar trebui să dea dovadă de mult mai multă solidaritate. Apelul meu către femeile din PDL, dar şi din alte partide, ţine de nevoia de a strânge rândurile şi de a ne ajuta între noi. Scara pe care am urcat trebuie să fie folosită măcar de încă o altă femeie.

PS. Fac o precizare pentru cei care vor să-şi atragă cititorii prin titluri spectaculoase: am susţinut astăzi ideea că bărbaţii activează cu preponderenţă în domenii considerate de putere, decizie, influenţă sau în care se fac bani. Am susţinut ideea că femeile, fie ele politicieni sau oameni de afaceri, pot să spargă acest monopol şi să acceadă şi ele în poziţii importante.