Am văzut că interviul din TABU i-a „înfierbântat” pe misoginii comentatori politici ai Antenelor şi ai Realităţilor (acum sunt două). Le recomand tuturor să încerce să treacă peste propriile lor umori şi tare sociale demne de cretacicul patriarhal. Ar face bine să se concentreze mai mult pe ce se întâmplă în jurul nostru şi să analizeze mai mult cum socialismul politic, căruia-i suflă-n vele, prăbuşeşte lumea economică.
Decizia guvernului socialist grec al lui Georgios Papandreou de a supune la referendum planul de austeritate asumat şi acceptat deja în discuţiile cu reprezentanţii ţărilor din UE, dar şi cu FMI, a dinamitat practic din nou liniştea din Zona Euro. După câteva zile în care bursele crescuseră, lovitura aplicată de politicienii greci a fost atât de puternică încât aproape că a anulat câştigurile din ultimele săptămâni.
Referendumul lui Papandreou este deopotrivă nepotrivit şi inutil. Nepotrivit, pentru că tu, ca politician, nu mai ai credibilitate în momentul în care ai stabilit deja cu factorii de decizie internaţionali care sunt condiţiile bail-out-ului. Inutil, pentru că este clar care va fi răspunsul cetăţenilor greci, care, evident, vor refuza măsurile de austeritate. Cred că în orice ţară din lume, un referendum care să fie direcţionat pe ideea reducerii taxelor, să spunem, s-ar bucura de un succes incontestabil.
Ceea ce face acum Papandreou este, din punctul meu de vedere, apogeul modelului socialist-asistenţial: şi atunci când ţi se oferă ajutor, tu vrei mai multe avantaje şi nu vrei să faci nimic în schimbul ajutorului primit. Dacă Zona Euro se va prăbuşi şi criza va avansa, toţi europenii trebuie să ţină minte din cauza cui se întâmplă asta. Le place sau nu să recunoască socialiştilor, dar modelul lor politic a înglodat Europa în această criză a datoriilor.
Populismul de care dau dovadă guvernanţii greci acum este rezultatul a cel puţin două decenii în care ei au creat statul asistenţial perfect. În Grecia, statul oferă avantaje cum nu există în altă ţară din Europa. Şi chiar dacă turismul, agricultura sau transporturile maritime sunt puternice, acestea nu acoperă nivelul actual de bani necesari întreţinerii calităţii vieţii. De la metroul din Atena care este gratuit, până la evaziunea fiscală cvasigeneralizată, statul este generos şi pasiv. În această vară, un taximetrist spunea că „problema este a politicienilor, ei sunt corupţi”, dar la sfârşit nu era capabil să dea bon fiscal şi nu avea nici măcar aparat de taxare. Pentru că asta face socialismul acesta: se insinuează în creierul fiecărui cetăţean şi potenţează ideea că statul trebuie să aibă grijă de tine, indiferent cât de bun sau de rău eşti, cât de mult munceşti sau cât de capabil te dovedeşti.
Sincer, sunt extrem de surprinsă de reacţia violentă a aşa-ziselor televiziuni de ştiri, care se revoltă acum împotriva politicii lui Papandreou. Până acum câteva săptămâni, îi dădeau exemplu pe protestatarii greci (în fapt, nişte huligani) şi le reproşau românilor că ei nu ştiu să „protesteze” – de parcă, în asemenea situaţii, violenţa este soluţia. Destul de mulţi jurnalişti îl lăudau pe Premierul grec, spunând despre el că le-a apărat interesele cetăţenilor săi. Chiar cu riscul de a nenoroci întreaga Europă, aş adăuga eu. Acum, când lumea întreagă se clatină din cauza populismului acestui vajnic reprezentant al socialismului doct, au trecut şi ei în tabăra victimelor, fără să precizeze laudele pe care mai ieri i le aduceau.
Ca să nu mai vorbesc de Victor Ponta. De altfel, am mai scris despre asta şi în această vară – anul trecut, pe atunci proaspăt ales şef la PSD şi co-preşedintele al Uniunii Socialiste, Ponta îl lăuda pe Papandreou, îl prezenta ca pe un exemplu de urmat de preşedinte de partid socialist. Când Preşedintele Băsescu vorbea despre eforturile de a evita „grecizarea” României, mulţi comentatori îl atacau şi râdeau, spunând cât de bine trăiesc grecii şi că „să ajungem ca ei ar fi un lucru minunat”. Oare aşa gândesc şi acum?
Mai spun o dată: Guvernul Boc, aşa atacat şi ţintă pentru campanii de presă cum a fost el, a evitat ca România să împărtăşească soarta Greciei. Asta arată curaj, determinare, dar şi o linie clară pe care am urmat-o – am avut un plan, altul decât împrumuturile continue şi care să nu mai poată fi acoperite. Le transmit un mesaj tuturor românilor: să se uite bine la Grecia , pentru că am putea fi în situaţia lor, dacă la putere ajung populiştii socialişti din USL. Nu există nicio diferenţă între „wannabe”-ul prim-ministru Ponta şi Georgios Papandreou. Ei nu ştiu decât să se împrumute, să le vândă oamenilor iluzia unui stat care poate să facă de toate pentru ei, iar atunci când îi ajunge falimentul să ceară de la alţii, mult mai responsabili, să-i salveze.
