La multi ani, Bucuresti!

Posted on

Astăzi, se împlinesc 551 de ani de la prima atestare documentară a Bucureştiului. E o vârstă mai mult decât respectabilă. E şi o dovadă a statorniciei în timp a oraşului la care am ajuns să ţin şi pe care-l consider acasă.

Pentru cei care nu s-au născut aici, primul lucru care iese în evidenţă este viaţa tumultoasă şi rapiditatea cu care se mişcă toate. Atunci când am venit în Bucureşti, la facultate, mi se părea că lucrurile şi oamenii sunt cu totul altfel, că au o altă energie. Toate păreau că se schimbă atât de repede în jur. Acum, deja m-am obişnuit cu acest stil de viaţă „pe fugă” pe care ţi-l impune oraşul şi nu cred că aş putea să-l mai abandonez.

De fapt, cred că acesta este secretul legăturii afective care se creează între Bucureşti şi toţi cei care vin aici. Nu poţi să identifici cu exactitate care sunt cauzele pentru care începi să iubeşti oraşul, dar ţi se insinuează în suflet şi apoi îţi vine greu să stai departe. Încet, încet, devine acasă.

E departe de a fi oraşul perfect, fără probleme. Ba din contră, să mergi cu maşina prin oraş la oră de vârf, să găseşti un loc de parcare, să te plimbi printre blocuri seara când devin active haitele de câini, să mergi prin unele parcuri seara, toate astea devin adevărate aventuri demne de o junglă urbană. Şi mai sunt multe alte lucruri care nu merg: de la transportul în comun, până la blocurile nereabilitate, clădirile vechi care stau să cadă, parcurile pe cale de dispariţie, haosul urbanistic, publicitatea stradală mult prea agresivă şamd. Sunt multe de rezolvat.

Bucureştiul se schimbă sub ochii noştri. Ultimii 4-5 ani au însemnat o transformare majoră pentru Capitala ţării. Un studiu recent arată că Bucureştiul este oraşul care evoluează în ritmul cel mai alert din întreaga Europă Centrală şi de Est. Societatea se schimbă şi ea. Acum Bucureşti înseamnă şi cei care locuiesc în Băneasa, şi cei care locuiesc în blocurile nou apărute în Berceni, Pantelimon sau Titan. Bucureşti înseamnă şi Piaţa Universităţii, şi Teatrul Naţional, dar şi mall-urile care s-au înmulţit atât de mult.

Bucureşteni sunt şi angajaţii de la IMGB, şi cei care lucrează în construcţii, şi funcţionarii publici, dar şi corporatiştii sau studenţii din Regie care plănuiesc să se stabilească în Bucureşti. În fiecare an, Bucureştiul îşi măreşte populaţia cu aproape 100.000 de locuitori veniţi din alte părţi ale ţării. Sunt oameni atraşi de oportunităţile care există în Bucureşti şi de speranţa unei vieţi mai bune. Populaţia se stratifică din ce în ce mai mult şi-şi diversifică nevoile.

Evident, aceste schimbări aduc noi probleme, dar şi noi oportunităţi. Eu cred, de astă dată din postura de preşedinte al PDL Bucureşti, că ţine de politicieni să găsească pârghiile potrivite pentru a le crea cetăţenilor tribuna la care să se pronunţe asupra direcţiei în care să meargă oraşul. Pentru că, aşa cum bine spunea Sorin Oprescu, fără însă să acţioneze în acest sens, trebuie redat Bucureştiul bucureştenilor. Or, asta intenţionez eu să fac împreună cu organizaţia PDL Bucureşti.

La sfârşit, se impun două urări: La mulţi ani, Bucureşti! La mulţi ani, bucureşteni!