Securitatea televizata – dovezi ale practicilor jurnalistice de la Antene

Posted on

Ca ţintă a numeroase campanii de presă, m-am întrebat la începuturile carierei mele politice de ce sunt atât de des atacată. Pe măsură ce începeam să înţeleg cam cum funcţionează lucrurile în politică şi presă, am realizat că două sunt răspunsurile: fie pentru şantaj, fie pentru că foloseşte unui interes politic.

De altfel, în mai multe rânduri am spus că sunt atacată de cei care vor să lovească fie în Preşedinte, fie în Premier şi Guvern. În ceea ce priveşte şantajul, am vorbit chiar anul trecut despre atacurile Realităţii Tv, ca urmare a anulării unui contract de promovare a programului Regio încheiat pe perioada precedentului ministru al Dezvoltării, din cauza nerespectării de către televiziune a condiţiilor contractuale.

Tocmai pentru că le-am răspuns stăpânilor de presă, atacurile s-au înteţit şi au devenit tot mai dure. Nu cred că este zi în care numele meu să nu fie rostit de zeci, sute de ori pe Antene şi pe Realitatea.

Ultima jumătate de an a adus cu sine dovezile practicilor oneroase din cele două trusturi media. Întâi, stenogramele în care Sorin Ovidiu Vântu le spunea diverşilor jurnalişti ai trustului ce, cum şi cât să atace, tratându-i pe aceştia ca pe nişte slugi nevolnice şi incapabile să înţeleagă strategia sa „luminată”.

Astăzi, în Evenimentul Zilei, a apărut a treia parte a interviului lui Stelian Negrea, fost şef al departamentului de investigaţii, din cadrul Antenelor. Acesta povesteşte cu lux de amănunte cum şi de ce erau atacaţi politicienii. Mai explică şi că unii cedau şantajului, alţii nu. Dacă atacurile împotriva mea nu s-au domolit, de bună seamă că sunt printre cei foarte puţini care niciodată nu au cedat în faţa mogulilor.

Practicile descrise de fostul antenist sunt identice cu uzanţele Securităţii comuniste, care merge astfel mai departe prin soldatul său credincios Dan Voiculescu. Pe teritoriul României, în acest moment, cele două trusturi de presă fac poliţie politică televizată. Nu se dau în lături de la nimic. Ar călca pe oricine în picioare dacă le stă în drum.

În mod evident, pârghiile mediatice sunt la ei – nu-i veţi vedea nici pe Mihai Gâdea, nici pe Victor Ciutacu, nici pe Mircea Badea sau pe Gabriela Vrânceanu-Firea pomenind măcar de mărturiile lui Stelian Negrea. Se folosesc de vechea zicală „Dacă un copac cade în pădure şi nimeni nu l-a auzit, înseamnă că nu a căzut”.

Dacă de la ei mă aşteptam să nu pomenească nimic de acest interviu (nu a spus nimeni că sunt proşti), totuşi m-aş fi aşteptat din partea jurnaliştilor de bună credinţă să se sesizeze, să ceară anchete. Aş fi vrut să văd o reacţie din partea Clubului Român de Presă, din partea celorlalte asociaţii profesionale. M-aş fi aşteptat ca societatea civilă să reacţioneze într-un fel sau altul, mai ales că meseria de jurnalist a primit atâtea lovituri în ultimii ani. Nimic din toate acestea. Până la urmă, copacul nu a căzut.

Voi sesiza eu mâine CNA-ul asupra practicilor curente ale Antenelor care au fost dezvăluite de Stelian Negrea.

Scriu acest comentariu în timp ce, pe Antena 3, Felix îşi rosteşte panseurile asupra a ce trebuie să facă România, iar Preşedintele este atacat pe Realitatea Tv. Unele lucruri nu se schimbă. Până la urmă, aşa cum am mai spus, lupta noastră se duce cu tele-opoziţia şi abia apoi cu neputincioşii politicieni ai opoziţiei, simpli figuranţi în piesa (era să scriu presa – nici nu cred că ar fi fost greşit) regizată de moguli.